Enrico Malan E bestie duméstéghe e sarvaighe de terra, Pesci e
Transcript
Enrico Malan E bestie duméstéghe e sarvaighe de terra, Pesci e
Enrico Malan E bestie duméstéghe e sarvaighe de terra, Pesci e bestie de marina, I auxeli ... u parlà u l’é cume in arburu, cume in arburu d’auriva che ti u tagli e ti u capuli, ma u ven turnà ancù a burrì. (da I Nenari di Renzo Villa) Prefaçiun “Nonno, me li fai vedere i pescioni in Internet ?” U mei nevetu, d’ubrigau in ca’ pe’ a freve, int’a giurnà che gh’ava imprumessu de purtaru au Müseu Uceanugraficu de Munegu, inte caiche maneira, u vurreva infurmasse insce cheli pesciassi. Pe’ mi l’é staitu in piaixé. Int’in pa’ d’ure gh’òn tirau zü da’u web diverse mene de pesci, dai ciü pecin ai ciü grossi, l’ava stampai e inscì impaginai cu’a costa. L’é staitu in veru piaixé daru a mente intantu ch’u sfögliava, cun interessu, u “libru” che gh’àva preparau. Ma ciütostu aviau, u mei Andrea, ch’u stava za’ in po’ ciü ben, u l’é duvüu partì pe’ turnassene a ca’ sou, a Sarzana, e a mi, inte l’urdinatù, me gh’é arrestau tüti cheli pesci che ava “pescau” pe’ elu. L’é staitu alura che me vegnüu int’a testa l’idea de fa’ inscì pe’ mi in bèlu libro, tütu a curui, cu’i pesci d’a nostra marina, scritu int’u nostru parlà, ma ch’u l’avesse pe’ fegüre u ciü puscibile d’i mei francubuli. Ghe n’àva pareglie scarae mai aduverae, che ava acatau candu ava messu inseme a cugliüa insc’e cunchiglie. Sun andaitu a cunsürtà e püblicaçiun d’u sciù meigu. Azaretti, cun drente u libretu “Imparamu u Ventemigliusu”, i çinche vulümi d’u “Vocabolario delle parlate liguri” d’a Cunsurta, chelu cu’u repertoriu speciale insci’a pesca e regordandu tütu chelu che ava imparau candu eiru stau apröu â tematica de francubuli insci’a Vita d’a Marina, ch’a l’àva prucürau in mügliu de premi, int’ê Mustre Filateliche, a’u mei caru amigu Nando Ferrarini, che da tempu, oramai, u ne gh’à lasciau. Però, inte “Imparamu u Ventemigliusu” se parla aiscì de bestie dumestighe e servaighe, de sarpenti, bestiete e auxeli, e alura, vistu che u materiale filatelicu u nu’ me manca, gh’òn azuntau autri dui capituli: “Bestie dumesteghe e sarvaighe de terra” e “Auxeli”. Seron pocu mudestu ma chelu ch’òn faitu u m’é piaixüu. Speru inscì che me nevu, in giurnu, u pöscie apreixà stu mei travagliu, ch’u l’è staitu propiu elu a ispirame. Enrico Malan U nostru parlà 1 E bestie duméstéghe ê ave 2 E bestie sarvaighe de tèrra 3 Pesci e bestie de marina 4 U fundu d’a marina 5 U gussu 6 Cüriusità 7 A pesca int’a marina 8 A pesca cu’a cana int’a scciümaira 9 I auxeli 10 Modi de dì e atrassi pe’ a pesca 11 Glossario E bestie dumesteghe E bestie dumesteghe Ina vota gh’éira tanti cavali ch’i serviva a tirà e carrosse pe’ purtà e gente, e carri e carreti pe’ purtà a roba. Au sou postu avura gh’é i automòbili e i camiùi. ase mü, müra souma In campagna, duve nu gh’é de strade pe’ i automòbili, s’aduverava ancura i müi ê müre pe’ purtà a roba in sci’u bastu e, càiche ràira vota, pe’ u stessu travàgliu, in ase o ina sòuma. vaca crave pegura Vache, crave e pégure, ch’i se ciama iscì fée, i se ten pe’ u laite. cravéu crava crava mùta Ina crava de dui ani, ch’a l’é bona da mangià cume in cravéu, a se ciama bima. E crave sensa corne, i se ciama crave mùte. böi cun l’arau bö ch’u tira in carru I böi, ina vota, i se üsava pe’ lavurà a terra cun l’aràu, duve gh’éira de fasce larghe e int’u cianelu e càiche vota iscì pe’ tirà u carru, ma avura si travagli i se fan cu’e machine. aràu mudernu mautùn o aréu becu U mascciu d’a pégura u se ciama mautùn o aréu, chelu d’ê crave, becu. E pegure, d’estae, i stan insce l’arpe e d’invernu, candu in sce l’arpe gh’é a neve, i e porta in cianüra, duve fa ciü caudu. Inti nostri paisi, a transumanza, u viagiu d’ê sciòrte d’a cianüra a a muntagna, e a revérsa, inta stagiun, u l’é ditu “ghidàgiu”. I padrui de e terre, interessai dau passàgiu de e sciòrte, i dava modu au stercuràgiu, sereva a di’ ch’i gh’e lasciava pastürà e passà a nöte, pe’ utégne l’ingràsciu de chele terre, pe’ u ciü prai o aurivei. vaca vitélu vache Pe’ a carne, in ciü d’i vitéli, d’i cravéi e d’i agneli, s’aleva càiche vota, in porcu porcu porchi porchi e suvente cunigli e gagline, ch’i fan iscì i övi. galu e gaglina bebin ciossa cu’i pulin bebina pulin frixuna oche oca oche Duve gh’é de lone o de bearoti d’àiga se pö tegne pàpure e oche, ma da e nostre parte nu se ne vé gairi. papura papureta pàpure De nöte, e vache, e crave, i viteli e e àutre bestie i stan int’u stàgiu, in sc’in léitu de giassu furmau de paglia, custi e ramete scapüssàe, ch’u serve pöi da ingràsciu pe’ a campagna. cunigliéira cunigli Però, de vote, i cunigli i se ten inte gàgie, ch’i se ciama cunigliéire, gali gaglinà galu e gaglina can da gàrdia can can da cacia I cai i serve pe’ fa a gàrdia e pe’ andà a cacia,… gata cu’i pecìn gatu cu’in grumiscélu mignìn …i gati pe’ piglià i rati. gatu can gati can Abeglie I Egiçiai, au curmu d’a sou çivirtà, i l’àn degagiàu l’alevàgiu de e àve. Nui àmu pusciü savé che, pe’ utegne d’i amei assai ciü de varù, cavài da “pollini” e “nettari” de sciuriüre in spéce, i dàva mòdu a in tipu d’alevàgiu ch’u l’éira faitu stramüàndu i arbinài insce barche, longu u Nilu. abéglia De e abéglie i se sun interessài fina i Assiri, i Babilunesi, i Ebrei, i Greghi e i Rumai. Gh’é d’arregordasse che l’amé u l’eira cunsciderau u “néttare” d’i Dei, a sula sustànsa aduçànte pe’ alura cunusciüa. u brüscu u burégu (trùssu vöiu) l’arbinà L’arbinà u l’é ina casceta adata a mantegne i bugni insce de terai ch’i pön bugià, cuscì da purré cuntrulà e levà i prudoti cuntegnüi: amé, çeira o survàt , fandu a menu d’amassà e àve. E ave, che ciamamu iscì abeglie, i sun bestiete maiscì laburiuse. A sula ave ch’a fa i övi a l’é l’ave regina. E béghete, sciortie da l’övu, i sun mantegnüe cun u mangià d’a maire. Dopu catru giurni, chele destinae a diventà regine i cuntügna a esse mantegnüe cun u mangià d’a maire, e autre cun l’amé. Da ina cuà ghe pö nasce ciü regine, ch’i se ne van da l’arbinà, cun in pecin sciamu. A prima regina ch’a nasce e a nu sciama, a l’amassa e autre ascaixi regine, vegnendu a esse a sula regina, inte l’arbinà. Pe’ galà i övi, e regine, i l’àn da besögnu d’i mascci, ch’i sun ben ciü grossi e ensci. Sulu ün d’i mascci u l’arresce a acubiasse cu’a regina, ch’a vöra fin che stu li u nu l’aciapa. Pöi, i mascci, i möire tüti d’â fatiga o amassai dae ave uperaie E uperaie i l’àn da fa paregli travagli: da netezà l’arbinà a l’alevagiu d’ê beghete, â frabicaçiun d’i favi, faiti de çelete, au masaghinagiu d’ê granete, au travagliu de riçerca d’u sciügu d’ê sciure. E ave i “parla” infra de ele pe’ dasse infurmaçiun insci posti duve s’atröva da mangià. U sistema ch’i l’aduvera u l’é faitu de fegüre, ch’i sun diti “bali”. Candu i l’atröva in postu duve gh’é d’u mangià, s’u l’é a 50 - 100 metri, l'ave a u dixe ae cumpagne cun in balu a çerciu, ch’a l’incumensa a fa candu a s’é descarregà. A se bugia cun pecin passi, lesti, insce u cian d’a brésca, fandu de çerci strenti e scangiandu suvente direçiun. Dopu u balu ch’u pö dürà pochi segundi o fina in menütu, l'ave a raca ina taca de u sciügu d’ê sciure. Alura e ave i sciörte in gran nümeru. A növa ch’a gh’a daitu a l’é staita: ”da veixin a l’arbinà, versu punente, gh’é abundansa d’u mangià che v’òn purtau”. E bestie sarvaighe de terra E bestie sarvaighe de terra luvu Sti ani int’i boschi gh’éira i luvi ch’i mangiava e àutre béstie sarvàighe e, càiche vota, iscì pegure e crave, ma l’é ascaixi duxent’ani ch’i sun sparì. vurpe vurpe vurpe Gh’eira inscì de vurpe, de fuin, de màrture, fuin fuìn màrtura màrtura tasciu tasciu tasciu de tasci, porchispin, porchispin porcuspin porcuspin U porcuspin u l’ha a schina cüverta de spine e pe’ diféndise u s’agrupa, furmandu ina balòtura spinusa. bélura gi bélura gi bélura gi de bélure, gi e scuairöi, scuirö scuirö scuiröi, scuirö, scuirö levre de levre, gati sarvaighi, luire e porchi sarvàighi, che avura i ghe dixe cinghiali. gatu sarvaigu gatu sarvaigu gatu sarvaigu Dau 1709 au 1715, in zeru incustümau, ch’u l’à fina faitu möire ina bèla partia de antighi arburi d’auriva, u l’à atrau, suvente, assauti de luvi çervéi, de belure e de gati servaighi. luvu çervé luvu çervé luvu çervé De segnalà a calità de sti assauti se n’éira incarregai i “Negri”, chi fava bataglià a campaneta de l’Oratoriu, cun de sonate deferenti, a segunda d’a calità de se bestie. luira luira luira E luire i stava int’a scciümaira porcu sarvàigu porcu sarvàigu pecin de porcu sarvàigu tarpa capriö camusciu camusciu, camùne ratu Pe’ contru i rati i sun sempre abundanti, sece cheli pecìn ch’i zira pe’ e cae, sece i rati da cundütu, … … e gh’é de ratapene ch’i sun rati ch’i vöra de nöte. Gh’eira ina vota ina raça de ratin. I l’eira cuscì pecin ch’i nu purreva sciorte dae sou tane pe’ çercà caicosa da mangià, percose sübitu caich'autra bestia ciü grossa, cume gati, auxeli e rati ciü grossi, i se gh’asbrivava e i feniva mà. Poveri ratin, i nu purreva propriu ciü vive cuscì! In giurnu, u ciü veciu de sta povera raça de ratui, u sé messu a pregà. Ma chi u l’avereva duvüu pregà? U pensava: Nui ratin, a cale scignù purrerescimu ciamà agiütu? U l’eira ciacrinau, nu pe’ elu ma pe’ tüti cheli ratin ch’i l’eira nasciüi da pocu tempu e pe’ tüti i autri soi ratui cume elu. Ma u Scignù d’u mundu u stava a sente, e pe’ purré paixà u veciu ratun, u se gh'apresenta sut’a furma d’in ratin, ciü o menu cume i l’eira sti poveri meschineti, e u ghe dixe: Sun vegnüu pe’ dave a puscibilità de vive cume tüte e autre bestiete de stu mundu. Ve faron cresce e are e ve ciameré “ratapene”. Vöreré cume i auxeli, sciortiré sulu de nöte e vörandu truveré tanti muscin che mi òn fau nasce pe’ vui. Serà cuscì che purreré vive tranchile e vörandu mangeré, e candu u su u scciairirà u celu, vui ratapene, ve n’anderé a dorme int’e crote, apesi au plafun. Cuscì seré sempre au següru. De seire, mirandu e ratapene ch’i vöra cume auxeli scurrendu i muscin, ringraçiu u Scignù. A vita a l’è pe’ tüti cara, ascì pe’ i ciü pecin. (Erminio Malan) marmote marmota E nostre muntagne i sun cine de marmote, chi fan a sou tana insc’e bunde zirae au sù, marcandu e spartenduse tütu u territoriu. De giurnu i sciorte dae tane pe’ çercà da mangià, ch’i cunsüma standu assetae insc’e zarpe de darré. Candu i sun föra d’a tana, i se tegne alertae, mandanduse de scibri, ch’i l’àn deferenti cuntegnüi. lona ràina bagiu ràina bagiu ràina bagi Inte l’àiga ferma d’ê lone e d’ê peschéire se tröva de ràine, de bagi e de serpe, ch’i ghe fan a cacia pe’ mangiaseri. sèrpa sèrpa sèrpa sgurbia sgurbia sgurbia Ae sgurbie, ae labrene e ai angöi ghe piàixe invece u càudu e i stan vurenté a piglià u sù. piglià u su cume e sgurbie angö angö angö angö: chelu ch’u vé u vö labrena labrena labrena bisciacoca, bisciabornia Inte l’erba ghe sta a bisciacoca, che i ciama iscì a bisciabornia percose e gente i se credeva ch’a nu ghe viesse. bassa-basseta bassa-basseta bassa-basseta bassa-basseta Int’e nöte d’estae, i vöra de bestiete negre e i l’an ina lüxe ch’a s’açende e a s’asmorsa. Ina vota i fligliöi i ghe cantava: “bassa-basseta, végnime in man, che te dagu in tocu de pan!” lümassa lümasse vermu lümassa bavusa Candu ciöve sciorte föra i vermi, e lümasse e e bavuse, ch’i sun lümasse sensa sgröglia. babarota cu’a teragnà E babarote i mangia furmigure, musche, muscìn, sinsare, parpagliöre e autre béstiete ch’i vöra e, pe’ pigliare, i fan e teragnàe duve vüràndu, i van a imbrücàseghe sinsara musca furmigura russa furmigura muscìn musca furmigure russe furmigure sinsara muscassu furmigura russa furmigure bega parpagliöra bega E beghe i sun béstiete ch’i mangia a verdüra e a früta, e che pöi i deventa parpagliöre. grilu grilassa grilu cantairö De grili ghe n’é de tante mene: gh’é i grili de prau, ch’i canta in mezu a l’èrba, e grilasse, longhe cume u diu, ch’i vöra cume auxeli, e i grili cantairöi, ch’i sun negri e i canta giurnu e nöte u sou cri-cri. babarotu d’u cornu pistùn pistùn pistùn Légi, piaixénti e agaribài i pistùi i sun maiscì ligài a l’àiga e intantu che caicün u çèrne de vörà e sacagnà insce lone d’ê scciümaire e d’ê rivaire, a d’i autri gh’apiàixe sta’ insci lagheti d’ê aighe càrme, insc’ê lone, insc’i pantài. cràva muta E cràve mute i sun assai aspèrte inte l’arrestà ferme, caminà o cure insciu ciàn de l’aiga carma. sücairöi Maire Granda Manin a ne cuntava che, candu a l’éira garçunéta, inseme a d’i autri figliöi d’u sou témpu, inte caude seiràne d’estae, a s’amüsàva a smorsà e lüxe (stupìn de candére e lümin) ch’i ilüminava i taurin d’i “bar” d’u tempu, (da veixin au 1890), duve gh’éira assetai i “scià”, pe’ atastà in sciurbétu o büve ina bribita fresca. I l’arresciva a smorsà chele lüxe aduveràndu in grossu parpagliun d’a nöte, u sücairö. Ligau de pe’ e zàrpete cu’in fi’ da cüxe, u l’eira lasciàu liberu (se fa’ pe’ di’) de svöratà versu ste lüxe, duv’u ghe picava surve, smorsàndure. Tütu cantu u l’éira acumpagnau da ina firastroca ch’a dixeva: Sücairö, sücairö, va’ insci’a sciura de me’ sö, s’autrementi te pelücu ücu, ücu, ücu, ücu E sgröglie ch’i sun servie a fa’ cresce i magnài, e bestiete chi fan a sea, ina vota che stu fi preçiusu u l’é staitu arrecampau, i l’arresta cuchétu, ch’u l’é in maiscì bon ingrasciu pe’ e ciante. tartüca (tartarüga) rabuìn rabuìn tartüca (tartarüga) tarantura, scurpiùn cagnö tarantura, scurpiùn giacumineta A giacumineta, paresce ch’a preghe, ma u mascciu, intantu ch’i s’acùbia, u l’arreséga d’esse mangiàu. scuraboschi tesuirete tesuirete tesuirete gaglineta d’u Bambin A gaglineta d’u Bambin a se ciama inscì gaglineta d’u Scignù véspa véspa brésca véspa véspa brésca vespàssu babarotu d’ê röse spüasanghe babarotu d’ê röse rubatabüse Mitulogicu rundelavù d’u sù, maiscì adurau, scurpìu insce çentenàe de munümenti egiçi, màrcu d’a renasciùn. Pesci e béstie de marina I pesci i l’an in scheletru, che, inte cheli pecin e mezai, u l’à pe’ nome aresca. I l’an a pele ricüverta de scaglie, pe’ contra, se i sun nüi, i l’an viscusa de lépegu. De darré au murru, pe’ respirà, i l’an e gögne. I l’an a buca cüverta da in lerfu. Surve a buca i l’an e narixe, suta, de vote, i l’an e barbine. Ai lai du corpu e insci’â cua i gh’an e arete anciue Fra i pesci de marina, ina vota, l’ava grande impurtansa e anciue, ch’i vegniva pescae in gran cantità, sarae int’i barrì e spedìe föra. Avura però, e anciue, cume tanti àutri pesci, i se sun faite ràire. sardena Gh’é invece tante sardene, che apena nasciüe i piglia u nome de giancheti, e, crescendu chelu de putine e pöi de paràsine. Fra i pesci ciü fin, ch’i stan insce nostre coste, purremu regurdà: luvassi, déntixi, umbrine, urade, tréglie, mùrmure e sàraghi, lüxerne, e autri. umbrina urada lüxerna luvassi treglia saragu cua negra dentixu mùrmura lüxerna de scögliu Int’ê seche e int’u brütu, che sereva a di duve u fundu u l’é cuvertu de scögli, ghe sta cheli ch’i se ciama pesci de scögliu: grunghi, murene, rascasse, capùi, pesci preve, turli, verdùi, ruchei e zigurele, ch’i sun boi pe’ fa u bugliàbasciu e àutre süpe de pesciu. murena rascassa grungu capùn zigurela ruchei pesciu preve turlu turlu cöfanu ziguréla zèrru Insci’u fundu d’arena o de pauta se ghe reze d’i pesci de furma cianela cume büdeghi, raze, rumbi, sole e iscì batinele, ch’i sun pesci che candu i se toca i dan a scossa eletrica. batinela rumbu büdegu ferrassa sola Sempre inte l’arena ghe vive l’aragna, che a l’ha de spine velenuse e anche de stele de marina e i cavali marin. aragna de fundu aragna aragnùn cavalu marin stele de marina pesciu San Pe’ U nome u ven, pe’ antiga tradiçiun, d’â macia negra che u pesciu u l’à insci lài, retegnüa cume u marcu lasciau dau diu de San Pe’, ch’u l’à vusciüu cuscì marcà u sou pesciu. U pesciu preve, u l’à stu nome percosa u tegne delongu i ögli e a buca zirài versu u cielu. barcheta müsaru lerfàn axèrtu bavecura suralu naselu pesciu vuravù E are i nu sbate pe’ vörà, ma i serve a sustegne u pesciu inti soi sauti, ch’i sun faiti, pe’ u ciü, pe’ levasse d’inturnu d’â cacia d’i tuni e d’i derfin. Caiche vota se pö vé, purtae in ziru d’â currente, de bestie mole trasparente, ch’i se ciama e capele. capéle derfin pesciu spa tunu Int’a nostra marina i pescicai sun rairiscimi e de passàgiu, ma gh’é di pesci d’a meixima famiglia ch’i sun fina boi da mangià, cume a ninsöra, u gatüssu e u gatubardu. pesciu can aguglian scairu ninsöra gatubardu gatüssu Tüte inseme chele bestie mole, cun tante gambe, i se ciama robamola. E ciü cunusciüe i sun e sciüpie, i totani, e tutanasse, i muscardin e i purpi. sciüpia tutanassa muscardin sciüpia totanu purpu Int’ê seche ch’i sun föra, ghe sun de araguste e iscì de dügubai, de ghimbari e de çigare aragusta De l ’aragusta l ’é ciü bon u ventrame che a crusta düguban Ina vota i dieva che u düguban u l’éira u mascciu de l’aragusta scampu çigara ghimbaru russu da fundu E grite i sun bestiete ciate, ch’i camina de lau grita grita d’arenin grita perusa brancüa Au “paguro” se ghe dixe: lümassa cu’a grita, ma gh'é aiscì in’autru nome aduverau dai marinai d’i barchi a véra ch’i l’andava in Spagna e i pescavui de mesté, ch’i l’eira staiti marinai. Sti chi i l’aduverava a parola “can grégu” ch’u muntava a gardia insci’â porta d’a cunchiglia, pe’ fa in modu che nisciün gh’intresse. lümassa cu’a grita o aiscì can gregu zin i zin, ch’i stan vurenté int’i scögli, i sun negri e cüverti de spine, i sun boi da mangià cande i sun cin, ciü di, cande i övi i maüra e i deventa russi zin de fundu capela e in rasteghelu insc’ina lümassa d’â crena U rasteghelu u l’é maiscibon panau e fritu inta paiela aragusta rasteghelu stela marina zin de fundu De cunchiglie ghe n’é de tante mene: e patele e i musculi ch’i stan atacai ai scögli, e iscì e lümasse cu’e spine ch’i s’inmaglia int’ê ré di pescavui. Tüte inseme i se ciama cunchigliagiu. patele: patele d’a muffa, chi l’an a carne rösa, e i sun ascuse da l’arega, e muntagnere ch’i se ven cun l’aiga bassa, i sechigliui, che, anche ele i se ven cun l’aiga bassa, ma i l’an a carne düra, e ruchéte ch’i l’an a cunchiglia ch’a sporze a punta musculi lümassa cu’e spine ostrega arçela gnacara pelegrina U fundu d’a marina U fundu u pö esse brütu, che sereva a dì duve u l’é cuvertu de scögli o, dunca, giancu, de pauta o de arena. curalu curalu arega rastegheli Fundu brütu cun lümassa cu’e spine, cunchiglie, rasteghelu e stela marina russa cunchigliagiu A tersa cunchiglia de l’ürtima fiřa in bassu a l’é a Mitra zonata, üna d’ê ciü raire intu Mediterraneu. Üna de ste li, versu u 1975, l’à atrövà u Sciù Nini (A.G.), espertu acampavù de cunchiglie, drente ina geva de pauta, tirà sciü cu’a sciabega au largu d’a Marina San Giüsepe. Eira presente candu, çercandu de scciapà a geva, sbalurdiu, u l’à vistu paresce sta raira cunchiglia, ciantà inta pauta. U gussu U gussu a l’é a cosa ciü impurtante pe’ cheli ch’î vön andà a pescà. Drente u l’ha in scheletru fau dae stamenàire e tüt’inturnu gh’é de tòure ch’î furma a pansa. gussu insci’â ciaza stamenàire, pansa, inçenta A tòura ciü auta d’a pansa, ch’a l’é ciü spessa d’ê autre, a se ciama tòura de l’inçenta, e a serve a tégniru inseme. Surva a sta tòura gh’é u bordu cu’e scherméire e i schermi. scherméira e schermi stropu remi Suta, u gussu, u l’à a chiglia e, davanti e derré, dui legni ch’i se ciama dritu de prua e de pupa. Duve sti legni i s’ataca â chiglia i sun tagliai rundi e i piglia u nome de rode. dritu de prua pernàcia zirùn, schermu, pare d’i remi agiàixu Cüriusità I zuveni surali, longhi cume u diu vermelin, i se ne stan, intu primu anu de vita, suta u mòlu d’ê capéle e pe’ lolì i sun ciamai sussacapele. S’i sun atacài, i s’aciàta int’in recantu, drente a capéla E sardene menüe, ch’i se tira sciü cu’a sciabega, i serve pe’ inescà i paramiti e pe’ fa u machetu I se ciama cugömari percose sti pesceti, astracai d’â marina insci’â ciàsa, i manda in forte audù, ch’u l’arregorda chelu d’u cugömaru Sbèrru pe’ a furma d’a sou cua ch’a l’arregorda a dugia cua d’ina antiga ünifurme d’i puliçioti Giüstu cantu a carne d’u zérru a nu l’é apreixà, i sou zuveni, longhi fina a trei di, diti pignurin, i sun maiscì çercai pe’ a fritüra giabösa Candu a l’é atacà, a spüa ina nivura viola ch’a l’é velenusa pelegrina - Sta cunchiglia a l’éira ciamà cuscì, percose i pelegrin i se serviva d’a parte de suta, assai bumbà, cume d’ina cupeta pe’ büve U purpu S’é bén aciairiu, de cume u purpu u pö imparà e iscì bugiasse pe’ via de impürsi de vista e de tucà. U sou inzegnu u l’é staitu paragunau a chelu d’ê bestie de ca’. U l’é cüriusu e bon caciavù, che pe’ u ciü u mangia cunchigliagiu (müsculi, arçéle, ostreghe, ecc.). Pe’ aciapàri u l’aduvera in sistema uriginale: u s’aveixina çitu çitu e u gh’infira ina prieta int’u mezu d’ê cunchiglie, fandu in modu ch’i nu’ se pösce ciü serrà. U purpu u l’à ötu ganbe, candu totani e sciüpie i n’àn deixe. E ganbe de sta robamola i l’an de ventuse cu’in gancetu, pe’ pigliàsse u mangià, pe’ defendise e pe’ bulegasse. E ganbe tagliae i turna a cresce. A zigurela E ziguréle i sun pesci d’urdinariu apröu ae coste basse d’u Mediterraneu. Sta calità de pesci a nu l’à sugeti mascci o fümele ben ciairi. I nasce fümele e candu i l’arresce a vegnì grossi i müa in mascciu, cuscì i sugeti de taglia pecina i sun fümele, cume i ciü grossi e ansiai i sun mascci. Aiscì i curui d’ê scaglie i müa cun u sessu: e fümele i l’àn curui assai menu gagliurài e sbrilànti d’i mascci. Lüxerna de scögliu A lüxerna de scögliu u l’é in pesciu che in ciü de esse de taglia u l’à ina buca assai granda, inverta de sbiecu, e furnia de denti forti e agüssi. Ghe piaixe sta da veixin ae roche, duve a l’atröva tante bele tane pe’ aciatàsse aspeitàndu i bucui preferî, cume: pescioti, robamola o gritagiu. Assai presente inti fundi d’u Mediterraneu, a pö esse longa fina in metru e arrivà a pesà çincanta chiloi. U nome d’u pesciu imbriagu u gh’arriva da a longhessa, föra d’u cumüne, d’i rai liberi d’ê sou ařete d’u peitu. Desganciau d’â re, u se bugia brandandu cume in ciucu, arrubatanduse aiscì. I pesci vöravùi i pön vöřà fina a düxéntu metri, cun diversi sauti chi piglia l’asvan da de corpi assai lesti d’â cua. E sou ařete i se sun scangiae insci’u seriu in aře e i sun longhe a metà d’a longhessa d’u pesciu, ch’a l’é pocu menu de dui parmi. Ste aře i nu sbate, pe’ vöřà, ma i serve sulu a tegne dritu u pesciu int’i sou sauti. Nu l’é vera che i ghinbari i camina indarré. Eli i se bugia in avanti, servenduse d’ê zarpete ch’i ghe sciorte d’â scorsa. Candu i sun suta menaça, i tira a cegà a scorsa a arcu, scatandu pöi cun in sautu indarré, dandu cuscì a fausa impresciun de caminà â reversa. A crusta d’u gritàgiu a nu pö cresce cun u corpu d’a bestia, l’é pe’ lolì che dopu caiche tempu a se scciàpa e ghe ne ven in’autra. Candu i müa, ste bestie, i vegne delicae, cuscì i se deve mete au reparu int’e roche scciapàe o inte barmete. Candu a crusta a serà düra abasta, a bestia a pö turna andà in ziru tranchile. A scrocu, drente au belin de ma’, ghe vive u gagliotu (in pecin pesciu). U gh’intra drente dau dederré e u ghe mangia i afàri pe’ acubiasse. Se sti scrucui i fusse tropi, u l’i càcia föra inseme ai sou bieli, ch’i ghe turna a cresce inte poche setemane. A Pesca Pe’ pescà ghe vö tanti atrassi, cume ré, paràmiti, nasse, fùsciune, arpete, lami, barréi e salabri. fùsciuna lamu nassa fùsciuna arpeta salabru lami da paramiti salabru De ré ghe n’é de tante mene: u ressàgliu, i trémari, e manate, a lampara, u tartanùn, a sciàbega e u gianchetà ch’u s’azunta â sciàbega candu a l’é a stagiùn d’î giancheti. ré sciàbega ressàgliu A pescà se ghe va pe’ u ciü cu’i gussi che, sti ani, i l’andava a vera, a avura i van a muture. gussi I gussi ch’î pesca cu’a lampara i l’an ina grossa lüxe ch’a se ciama a lampa e a serve pe’ fermà i pesci intantu ch’i s’inçenze cu’a ré. Pe’ divertimentu se pesca iscì d’in terra cu’a a cana, armà cu’ina lensa e lamu, o sedunca d’in sci’â barca cu’u bulentin furmau da ina lensa longa cun diversi lami, ch’ì se cara in sci’û fundu. gussi bulentin A pesca cu’a cana inta scciümaira Pescandu cu’a cana inta scciümaira, i se pön piglià d’ì pesci cume e trüte, cicunei, ghigiùi d’aiga duçe e anghile, ma e anghile i se pesca candu gh’é l’aiga stèrbura, cu’u massame e u paraigu trüte cagnö cicuné gavedàn anghila témulu barbu gagliùn Enrico Malan I auxeli I auxeli I auxeli i sun e bestie ciü bèle che ghe sece int’a natüra perché i l’an de bèli curùi e i canta tütu u giurnu e ghe n’é fina ün, u russignö, ch’u canta de nöte. russignö Ina vota in ziru ghe n’éira tanti: mèrli, turli, russignöi, verdùi, frénghéli, lügari, rébissi, testenegre, spìpure, cardelin, strüneli, cüchi, pichi, garbéi, croi, e de çentu autre mene. mèrlu frénghéli turlu vèrdùn lügaru rébissu téstanegra strüneli grivéira spìpura cücu crou cardelin picu passura ma, au giurnu d’ancöi, ghe n’é ciü pochi, perché gh’é tropi caciavùi ch’i ghe spara e perché, cu’a terra e l’aiga intüscegà, ste povere bestie i nu tröva ciü da mangià. De ün de sti auxeli, ch’u se ciamava subachin e in itaglian pulcinella di mare, se n’é pèrsa a raça. L’ürtimu subachin i l’an amassau inti primi ani du 1950, e u sou corpu u se pö ancù vé in vedrina, intu Museu Uceanugraficu de Munegu. subachin Anche i auxeli de rapina ch’i sciorte de giurnu, cume i farchéti e i sparavéi, e cheli ch’i sciorte de nöte, cume u ciò, a nöitura e u dügu, i se sun fàti ràiri, pe’ e meixime raixùn. farchéti ciò sparavéi nöitura dügu I auxeli i mangia e semense e a früta, de cheli i vermi, i muscin, e sinsare, e beghe e tüte chele bestiete chi’i sun nemighe d’ê ciante. I vive duve gh’é de àrburi e de custi perché li i tröva da mangià, i pön ascundise e i pön fàseghe u niu e cüaghe i övi. Ghe n’é iscì de cheli ch’i vive insci’â marina, anche se de nöte i dorme insci’â costa. Chi da nui gh’é de uchin, de òuche, de margui, de ciumbin, de scurrentin e de serrete. I mangia i pescioti ch’i l’arresce a piglià c’u becu, ciantandu a testa sut’aiga o fandu de ciumbe, e de vote i se piglia fina i pesci ch’i sun arrestai int’ê ré d’i pescavui. uchin òuca uchin serreta Déme turna e rùndure Lasciü, intu celu, se sta cunsümandu in drama: e rùndure i stan despairéscendu, i nu svurtésa ciü, in gran nümeru, cum’i fava inta Prima, caiche anu fa. Basta mirà surve de nui pe’ acorsise che ghe n’é ben poche. Sta andana d’amanchi, dai celi d'Itaglia e d'Europa, a l’é ciü che mai duvüa au faitu che i tösceghi aduverai pe’ travaglià inte campagne i l’àn redütu, in modu seriu, e bestiete ch’i sun mangiae dae rùndure. A rùndura a vive sulu duve e cundiçiui natürali i nu sun cumprumesse. Ina Prima ch’a nu l’àge d’e rùndure, a nu l’é numa in drama pe’ l’ambiente duve vivemu. Aiscì nui supurtamu insci’a nostra pele a misa a lögu de l’arairì d’a pupulaçiun d’ê rùndure e d’i rundui. S’acapisce da l’evidente cresce d’u nümeru d’ê sinsare ch’i porta danu inte çitàe e inta campagna longu tüta l’estae. A presença de auxeli ch’i mangia e bestiete inti nostri celi a l’àva u compitu de regulà a pupulaçiun de se bestiete, birançandu i cuntegnüi d’in postu. Modi de dì e atrassi pe’ a pesca A a issa issa, appena appena a l’assu, a filo a l’orsa, veleggiare contro vento a riga da marina, orizzonte a vera a sbate, fileggiare della vela abucà, abboccare acabanàsse, acübanàsse, oscurarsi del cielo acetilena, cetilena, lampada a carburo afüstu, fuso, asta verticale dell’ancora agiàixu, barra del timone agrüra, tempo umido, piovoso agugliòtu, cardine maschio del timone agutà, aggottare aiga grassa, acqua dolce miscelata a quella salata non trasparente aigaglia de matin, Maistrà, rugiada di mattino, indica l’arrivo del Maestrale àighe cine, alta marea àighe magre, bassa marea alestì, armà u gussu sernüu, caricare sulla barca la rete e le corde aléstì, preparare attrezzi amarinà (arc.), nave o barca equipaggiata amatà, alberare un’imbarcazione amatàu, imbarcazione alberata amiràndu (arc.), ammiraglio amurrà, arenare - amurràsse, arenarsi anciàli, teli in cui è divisa la menaide anciué, venditore ambulante d’acciughe salate in barile andà pe’ marina, 1 fare il marinaio 2 navigare apruàsse, natante con prua più immersa della poppa apruàu, appruato apupàsse, natante con poppa più immersa della prua apupàu, appoppato apussà, immergere aragàn, uragano aràncuru, calanco arbù, albore (mattina e sera) àrega, alga aregài, ammasso di alghe areghin, alga sottile, scura, con piccoli peli bianchi arena (d’), sabbioso arena, sabbia aréta, pinna aretùn, aletta antirollio ariundà (arc.), mettere in mezza carena la nave per il riassétto della velatura armiràgliu, ammiraglio armitan, il nome del pesce vuol dire piccola grotta scura, per la bocca arcuata e interamente nera. Il nome del pesce in italiano è, infatti, boccanera arpéta, 1 amo a tre punte 2 arpioncello 3 raffio 4 uncino arsénà, arsenale arzigliu, aroma marino, odore caratteristico del mare ascelà, imboccatura del sacco della rete astracà, 1 spingere sulla spiaggia 2 spiaggiare astràcu, deposito lasciato dalle onde avarà, varare una barca B bagnasciüga, battigia baixìn, buco nel sacco della rete chiuso con un cavetto per far uscire il pescato balàsiu, segnale marittimo balésà, movimento della lenza con il pesce all’amo sul fondo balùi du Rebossu, nuvole cumuliformi attorno ai rilievi balùn, fiocco supplementare per barche da diporto bancàssa, bancale della barca bandà, mettere in tensione bande, primo pezzo della sciabica baranséla, paranza barbéta du lamu, dardo o punta dell’amo barbete, alette della fiocina e dell’arpione barbine, barbigli dei pesci barcàgiu, attrezzo da pesca per la cattura delle anguille migranti verso il mare, formato da una cannicciata che sbarra un braccio del fiume barcairö (arc.), imbarcadero barcairö, barcaiolo barcarissu, pontile barcheta, finta seppia di legno con specchi barchézà, fare una gita in barca barcu béstia, nave goletta con albero a velatura quadra barcu, nave in senso generale barra, lungo accumulo di ghiaia attraversata dalla foce del fiume Roia barré, guadino a doppio manico bartarélu, nassa di vimini con una sola imboccatura bartavélu, bertuello bassa prua, cassero bastiméntu, nave di grosso tonnellaggio bastùn, punto terminale della corda e inizio della rete baticua, estremi del tramaglio béchézà, beccheggiare belin de ma’, cetriolo di mare. Dentro l’oloturia, vive un piccolo pesce parassita, il galiotto, Vi s’introduce attraverso l‘apertura anale, nutrendosi dei loro organi sessuali. Se il numero dei parassiti è eccessivo, l’oloturia li espelle insieme con i propri visceri, che sono rigenerati in poche settimane beréta russa, copricapo maschile di panno rosso, caratteristico della gente di mare, tubolare, lungo circa un metro, guarnito con una larga banda nera attorno al bordo da calzare. Fiocco a nappa come chiusura della punta raccolta. E’ indossato cascante da un lato, ed a volte raggomitolato su se stesso per accorciarlo, ma sovente, è portato sulla spalla, infilato sotto la spallina del panciotto béstin, nome collettivo dato ai pesci cartilaginei béstinàire, speciali tremagli usati per la cattura degli astici (düguban) bétua, barca a fondo piatto e poppa quadra bisciacossa, denominazione antica data alla tartaruga per la somiglianza della testa a quella delle bisce e del carapace ad un vaso di forma concava (cossu) bragòtu, pezzo di corda attaccato alle estremità dei bastoni della rete brandezu, barcollio brassa, brasse, braccia, misure di lunghezza usate dai pescatori (160/170 cm.) brassàu, bracciata brégantìn, brigantino brému da ciungiu, corda cucita sotto la rete dove si mettono i piombi brému da nata, corda cucita sopra la rete dove si infilano i sugheri brému, corda per armare le reti bröma, brüma, fanghiglia e ogni specie di minuscoli animali e vegetali marini che aderiscono alle imbarcazioni lungo la linea di galleggiamento, ed a ogni altro oggetto, sottoposto ad una lunga permanenza in acqua brucàme, lenza con amo annodata alla corda “màire” del palamito brümezà, 1 brumeggiare 2 pasturare brümezu, 1 brumeggio 2 pastura buca, foce del fiume bùciu (arc.), imbarcazione simile al gozzo bufunà, folata di vento bufurùn, soffio di vento bugàira, bogara, rete da posta a trama unica, con maglie di 15 mm. circa, in teli da 30 m. sostenuta da sugheri e tesa da piombi, e, anticamente, da pietre forate bulà, circondare il pesce con le reti e, con rumori, spaventarlo per farlo irretire bulàsse, tuffarsi buléntìn, bolentino, lenza a mano da fondo con più ami bulézüme, maretta, mare con increspature da brezza bulu, calata delle reti da pesca bunàssa, bonaccia burasca, burrasca burascùn, acquazzone burdésà, costeggiare burdésu, bordeggio burdìga (arc.), recinto formato con giunchi e canne nei canali tra stagni ed il mare, per catturare i pesci burdùn, impugnatura della canna da pesca buriana, burrasca di tramontana busciunéire d’u gussu, ombrinali del gozzo büve a catalana, bere a garganella C caiboti, calli alle mani per il remare cainéle, sporgenze di legno a poppa (servono per agganciare la barca al paranco per portarla a secco) caligu, foschia sul mare cambüsa, cambusa cambüsé, cambusiere, marinaio delegato dei viveri sui velieri camin de S. Giacumu, Via Lattea campaneta, gavitello veglia per pesca notturna. Sul pannello era fissata una bottiglia all’interno della quale pendeva un sassolino che il movimento delle onde faceva tintinnare, rendendo possibile il ritrovamento del galleggiante anche al buio cancarun, vino forte da taglio del Meridione. Giungeva per mare sui “barchi bestia”. Le botti erano scaricate in mare e poi tirate sulla spiaggia di Marina San Giuseppe candu da munte Agel cara a pana, ventu da levante in cana, quando dal monte Agel scendono le nuvole bianche, cala il levante. candu â matin a mezu munte Agel gh’é a nivura gianca e runda, marca rebossu int’u dopu sdernà, quando nella mattinata, a metà del monte Agel c’è una nuvola bianca e rotonda, indica che nel pomeriggio cala il “rebossu” (vento locale) canun de cana, tronchetto di canna capitagnu, capitano capòta, giaccone da marinaio capubarca, capobarca carà a re a dugìn, calare la rete ad anse carà a re, calare la rete carà de l’arbù, ultima calata serale della rete cara, 1 arco di tempo tra la partenza e l’arrivo dalla pesca 2 calata, punto stabilito per la pesca con la rete carabutìn, palchetto di prua del gozzo carafatà, calafatare carafatu, calafato caramentu d’u paramitu: de terra in föra, dugiandu fra fundu secu e ripa in carà, tegnindu contu se a curente a l’é da levante o da punente, posizionamento del palamito: da terra verso il largo, con archi tra fondo roccioso e scarpata a picco, tenendo conto se la corrente è da levante o da ponente caramentu, insieme delle reti calate in mare carànca (arc.), distretto marittimo assegnato per la pesca carema, caröma, paroma, fune di 5 mm. di diametro, usata per collegare al gavitello reti o nasse che giacciono sul fondo carize, caligine caroma, paroma, sottile fune usata per collegare al gavitello reti o nasse che giacciono sul fondo Carru grossu, Orsa maggiore Carru pecìn, Orsa minore carümà, salpare la “caröma” cascavöga, modo di vogare casceletu, porzione di rete con maglie piccole che unisce le “bande” di una sciabica, al sacco cassairixe, sairixe, canna da pesca al branzino casteli, cumulonembi caudüra, calura cavu d’èrba, cavo vegetale cavu, 1 canapo grosso 2 capo (profilo costiero) 3 promontorio cenciolu, 1 cianciolo 2 grossa lampara çéngia, cinghia ad armacollo di filacce di rete con peso finale per tirare la sciabica da terra cetilena, lampada a carburo chiglia, chiglia ciairu d’àiga, chiarore che preannuncia la pioggia cianciferu (nauché in 2°), nocchiere in seconda cianciola, piccolo peschereccio ciapairö, u vive insc’ê ciape int’â marina, muggine di scoglio con livrea argentea e linee longitudinali verdine (lato testa - coda) ciapami, scogli piatti ciaza, spiaggia aperta çima, cima, la prima corda ad essere tirata a terra nella sciabica çimelu, puntale per canna da pesca cincià, beccheggiare çìngara, affusto dell’ancora ciövascu, ciuvascu, piovasco cippa bunassa, bonaccia assoluta citilena, lampada a gas di carburo ciumbà, tuffare ciumba, tuffo ciumbìn, piombino della lenza ciungià, piombare ciungiaüra, impiombatura di corde coca, ammaccatura della lenza contramaire, teli estremi del tramaglio corne, antenne dei crostacei corpu de mà, ondata cotre, cutter, veliero con un solo albero crena, 1 area delle posidonie 2 limite sottomarino fra zone di scogli e di sabbia crota du cielu, volta celeste cugömaru, cetriolo. Pesciolino di pochi centimetri che si trova, in certi periodi, spiaggiato. Emana un forte odore caratteristico che ricorda vagamente quello del cetriolo cunchigliàgiu, nome dato all’insieme di conchiglie bivalvi e gasteropodi curdàe, lenze innescate con lombrichi per la pesca notturna delle anguille curdun, cordone di nuvole all’orizzonte curune, iniziano dove finisce u spiunetu e formano un sacco di maglie fitte, lungo da 10 a 20 metri cüse, scoglio pescoso sommerso alla profondità di nove braccia (circa 14 metri), per metà in acque territoriali italiane, sul confine marittimo di Ponte S. Luigi custéira, 1 costa 2 costiera cutelàssu, coltellaccio, piccola vela aggiunta sopra la vela quadra per prendere più vento cuteletu, chiglia laterale cüxe a ré, riparare la rete D dà fùndu, ancorarsi dà ina largà â re, piazzare la rete in un ampio arco dà u negru, metodo di difesa del polpo e della seppia, con l’espulsione attraverso il sifone durante il nuoto di una sostanza scura prodotta da una ghiandola, che permette di sottrarsi all’aggressore dà vouta, fissare una corda de föra a, al largo rispetto ad un dato punto dematà in barcu, disalberare una nave dematàu (barcu), imbarcazione disalberata derradà, scarrocciare descàse, spostamento di un natante dalla rotta per vento o corrente desverinà, stirare il filo della lenza per distenderlo dugià, doppiare dugìn, andane, archi in cui si stendono i palamiti E e bande, bracci laterali della sciabica e bave, bollicine emesse dai pesci e corde, funi per tirare la rete a terra e gure, bocca della sciabica e pate, marre dell’ancora fa a möra, raccogliere la corda della rete in forma circolare F faixéla, lampara per la pesca notturna con la fiocina fanai de via, luci di posizione delle imbarcazioni félüca, feluca nave fénicoteru, emigrante clandestino fèrru, àncora finta sciüpia, legno a forma di seppia con incastonati piccoli specchi, usata per la pesca delle seppie firusa, longa lensa cun paregli lami e ciungiu au fundu. A serve pe’ pescà: axerti, buniti, paramie, surali, “firusa” lunga lenza con molti ami e piombo al fondo. Utilizzata per la pesca agli sgombri, tonni boniti, palamiti, sugherelli franta, 1 frangente 2 onda schiumosa frasaüra, spellatura della lenza fretìn, pesciolini che a volte si possono mangiare interi fritüra, pesce minuto per frittura fròi, fiocchi, vele triangolari messe tra l’albero maestro o il trinchetto ed il bompresso füméla, cardine femmina del timone füméle, vedi “cainele” fümì, pesce che ricorda per la sua forma, la cappa di un caminetto, che si stringe per immettere il fumo nella canna fumaria fundarin, fondale marino scosceso e imprevisto furgaru, rampone, fiocina a punta con alette mobili furmagéta, pomo all’albero della nave fusca, 1 caligine 2 foschia fùscina, fùsciuna, fiocina fùxe, foce G gafa, uncino per agganciare un’altra barca gala (a), in superficie galezà, galleggiare gambe, tentacoli dei polpi ganghi, angamo, rete a sacco armata su due semicerchi di ferro fissati tra loro ad angolo retto, era trascinata da una barca su fondali sabbiosi garbìn, nebbia fitta che si forma, a volte, sul mare invernale, assumendo una colorazione giallina garelu, 1 gavitello di sughero rotondo, che si trova sul sacco del gianchetà 2 galleggiante di sughero attaccato al bremu da ciungiu gavùn, foro negli staminali per far defluire l’acqua imbarcata gerlu, gerlo, cavo sottile di cui sono munite le vele per legarle quando si chiudono giabösa, lepre marina. Vegetariana. Se attaccata emette una secrezione di color violetto intenso, velenosa e repellente giàira, ghiaia, giairìn, ghiaino giànchetà o brunzin, sciabica per bianchetti. Porzione di rete del sacco della sciabica, molto fino, che si aggiunge alle “curune” giancheti d’anciua, bianchetti d’acciuga. Appaiono nei mesi autunnali, hanno minor pregio di quelli di sardina per il gusto amarognolo datogli dalle teste giancheti vestii, bianchetti di sardina in fase di squamazione giancheti, bianchetti. Sardine neonate, semitrasparenti, lunghe fino a 3 cm. Si pescano con la sciabica da gennaio a marzo e sono molto apprezzate giàncu, zona sabbiosa sul fondo del mare giàrdineti, nella costruzione navale, ciascuno dei fianchi dell’estremità poppiera dello scafo giuva, asta a forcella porta esche per nassa gögna, branchia grava, ghiaia grossa - gravìn, ghiaino Grécà, Grecale grécalàda, vento forte da Greco Grégalìn, venticello da Grecale grupà, annodare grupu cianélu, nodo piano grupu d’impicai, nodo scorsoio grupu, nodo gùndura, gondola ligure, imbarcazione alta di bordo, con prua e poppa poco pronunciate. Banchi mobili a poppa, in modo da consentire il trasporto di merci e passéggeri. Propulsione a quattro o sei remi. In uso sino alla fine del 19°secolo gura, apertura del sacco della sciabica gure, maglie piccole della rete gureze, imboccatura a forma tronco conica per la quale i pesci entrano nella nassa gurfu, 1 golfo 2 insenatura gussu, 1 barca 2 gozzo guvernà, timoneggiare una barca I i l’an persu i fundi, smarrire i fondali, in riferimento ai cetacei spiaggiati (astracai) imbandà, inclinare, imbandàsse, inclinarsi imbousà, capovolgere imbragà, imbracare imbragaüra, imbracatura imbriagu, ubriaco. Il nome è dato a questo pesce per l’eccessiva lunghezza dei raggi liberi delle pinne pettorali. Liberato dalla rete, si muove oscillando come un ubriaco e, addirittura, cade imbrüscàsse, peggioramento del tempo impastà u paramitu, palamito aggrovigliato da corrente forte in bandu, in abbandono in föra, al largo in perdiçiùn, in perdizione in sarvamentu, in salvo in terra, a riva ina barcà, insieme delle reti calate in mare ina marinà de ventu, burrasca inarburàsse, da riva verso il largo calando le reti inarburàu, diretto al largo incapélàu, investito da una grossa onda inciungià, unire corde intrecciandole inlamà, agganciare con l’amo inmaglià, impigliare nella rete inmagliàsse, impigliarsi nella rete inmanegà, far entrare i pesci nella manica della rete insevà i parai, spalmare i parati di sego per ridurre l’attrito della carena quando vi scorre sopra insücàsse, prendere un’insolazione inzegni, insieme degli attrezzi da pesca, (reti e tremagli) L l’uscà, scalo labregià, agitarsi del mare prodotto da pesci a fior d’acqua laciàda, mare calmissimo lagaròti, pozze d’acqua di mare sulla riva lamu, amo larciàda, mareggiata dovuta a vento di S.S.E. lascu, allentato lavagnìn (u l’é freidu cume ina biscia), grecalino (è freddo come una serpe) lavù, 1 paranco 2 verricello lebeciada, vento forte da Libeccio Lebeciu, Libeccio lénga de nata, lingua superiore della rete a strascico lénga du ciùngiu, lingua inferiore della rete a strascico lénsa morta, pesca notturna con lenza a mano effettuata negli scogli per la cattura di gronghi, murene e motellle lénsa, lenza lépegu, agglomerati di vegetali marini che rendono viscide le parti legnose lévantada, forte vento da Levante lévante çereixà, vento da levante di maggio lévante, 1 levante 2 Est lévantolu, brezza da levante lézu, zaffo, tappo della barca lisca, spina dorsale lüna runda, plenilunio lüpete de müseru testùn, piccoli di cefalo calamita utilizzati come esca viva per la pesca del branzino nel periodo settembre/marzo lusca, losca, foro per il passaggio dell’asta del timone lüxèrnà, pescatore addetto alla lampara M mà da mezugiurnu, vento da sud mà dritu, austro, vento da mezzogiorno mà leva-leva, mare senza vento, con moto ondoso che tende a rinforzare, per l’approssimarsi del libeccio o dello scirocco mà longu, mare con onde lunghe, dopo forti venti mà, mare macarìa, calma piatta di mare machétu, mescolando in un vaso 1 kg. di putine con due etti di sale e lasciando fermentare per due mesi, si prepara una pasta fluida chiamata machetu, che si setaccia e si conserva in bottiglie di vetro maglia ciaira, maglia grossa o larga della rete maglia sega, maglia piccola o stretta della rete màire, 1 corda principale della lenza a palamito da cui si dipartono i braccioli 2 corda superiore della rete da posta, a cui sono fissati i galleggianti 3 teli della rete a tramaglio con le maglie larghe Maistrà, Maestrale, vento che spira tra Ovest e Nord maistra, sughero al centro della manica che serve da guida alla sciabica maistralàda, vento forte di Maestro maistru fümela, vento che dura un solo giorno maistru in canà, vento che punta verso la Corsica maistru mascciu, vento che dura due o più giorni manate, manaide, rete da posta per acciughe mapi, maglie grosse della rete maregassa, violenta mareggiata maréta, maretta mariciùn, mare calmo leggermente increspato marìn, salmastro marinencu, 1 rivierasco 2 abitante del Sestiere Marina marusu, 1 cavallone 2 ondata mascùn, mascone, ciascuno dei due lati della struttura prodiera di una nave massame, mazzacchera, mazzo di lombrichi infilati in un filo, per la pesca delle anguille nell’acqua torbida del fiume Roia in piena matalota, vestimento da marinaio mesürà a curente, avanti di calare la rete si misura la corrente con un segnale la nata da curente. Ė fatto con un sughero, due metri di paroma e una pietra legata alla cima. Si piglia un punto di riferimento (mira) e si lancia in acqua. Dopo due minuti si guarda se la corrente ha spostato il segnale a ponente o a levante. Se la corrente è forte, si dice che ce n’é in füme. Di notte si lancia in mare un’ancora con un gavitello e gli si posiziona vicino un sughero, Dopo due minuti si guarda di quanto questo si è allontanato mignaghi, nome collettivo dialettale di tutti i labridi. Sono pesci ermafroditi proterogini, femmine quando nascono e fino a che non depongono le uova, per poi diventare maschi per la restante parte della vita mignaghi, sorta di palamito con rete molto fine col quale si pescano i labridi mö, molo mösa, scoglio sommerso murinetu, mulinello per canna da pesca murrudüru, arenicola musciame, mosciame, filetto di delfino o di tonno essiccato N nàcara, gnàcara (arc.), madreperla nassa, nassa nata, galleggiante di sughero nàtelu cun u ruchetu, galleggiante per muggini nàtelu, galleggiante di sughero delle reti e delle lenze nauché (arc.), nocchiero naulizà (arc.), noleggiare nave a vera, veliero navegà, navigare navegànte, navigante navigaçiùn, navigazione negà, annegare negiassu, foschia nivure a striscia suta munte Agel, Levante, nuvole a fascia sotto il monte Agel, indicano l’arrivo del vento da Levante nivuroti surva u munte Agel, Maistrà, nuvolette sopra il monte Agel, indicano l’arrivo del Maestrale nöà da can, nuotare come i cani nöà da dona, nuotare a rana nöà da mortu, nuotare sul dorso O ögliu a ventu, marriu tempu, quando tra le nuvole sottile pare di vedere i colori dell’iride, entro 24/48 ore il tempio cambia verso il brutto orsa, gavitello galleggiante collegato, mediante la paroma, agli attrezzi da pesca giacenti sul fondo, per segnalarne la posizione P pachétu, nave passéggeri pagliö, pagliolo, tavolato mobile sul fondo della barca pànfiu (arc.), pànfilo panu, telo centrale del tramaglio paràmitu, palamite paràu, parato, trave per varare le barche parpagliöra, 1 piccolo pagliolo 2 bordo sporgente della paneira per fermare ami innescati parpagliùn, telo salva collo passà a ré, pulire la rete passagiu, migrazione di pesci pasteca a üna o due corde, bozzello di carrucola a una o due corde per tirare sulla spiaggia i gozzi o altro patraca, insetti che vivono sotto le pietre, nell’acqua dolce, in prossimità della riva, d’aspetto simile alle cimici, bianche o nere, ottime per la pesca alla trota pé de sea, setale di seta o di crine di cavallo pele de gatüssu, pelle del gattuccio usata come carta a vetro pénélu, gettata di massi stesa nel mare a difesa della costa perde tütu, perdere le reti ed il pesce pesca â tréna, pesca al traino pesca cun a cassairixe armà de ruchetu, lamu burdigoto inescau cun ina gambeta de muscardin, sgiancà e messa suta sa’, pesca fatta con una canna lunga sino ad 8 m., dotata di un mulinello con lenza di cotone fino e di un amo grosso, innescato con un tentacolo di moscardino, sbiancato e messo sotto sale. Pesca che si faceva d’inverno, con la tramontana in favore, per poter lanciare il più lontano possibile l’esca sulle onde che frangevano, dove il branzino era in caccia pesca cun u vivu: cana longa cun in tapu rundu, pe’ esca in müzerotu lüpeta aciapau int’i recanti d’i möi, pesca al branzino con esca viva: canna lunga con galleggiante rotondo, per esca un piccolo muggine “lupeta” catturato tra gli scogli dei moli péscà intu brütu, pescare su un fondale roccioso o coperto di alghe pesca sardenà, pesca alle sardine péscavù, pescatore péscavuira, pescivendola pesciu vöravù, possono volare per circa 200 m. con diversi salti provocati dal battito rapido della coda. Le pinne sono trasformate in ali e sono circa la metà della lunghezza del pesce (20/40 cm.). Le ali non battono per volare, ma servono a sostenere il pesce nei suoi salti picu du fro, asta del fiocco picu zenese, vela triangolare per piccole barche piglià ina spuma, si dice del pescatore addetto a calare la rete in mare, quando la cala imbrogliata e annodata piglià u rümegu, calare la rete dove altri l’hanno calata da poco pireza, 1 carrucola 2 verricello per alare le barche pirùn, recipiente di vetro per l’acqua, con beccuccio sottile, portato in barca dai pescatori pità, abboccare pria a fögu, acciarino pria de Candia, pietra dell’isola di Candia usata per affilare Pria Grania (secondo G.Rostan), Pria Naviglia Pria Naviglia, scoglio che era a Marina San Giuseppe, lungo quattro metri, alto due, quasi rotondo spianato da mareggiate verso il 1932 prudésiu (arc.) canapo a prua della nave per legarla a terra pruezà, navigare controvento pùla, imbroglio della lenza punentada, vento forte da Ponente punente, occidente punentolu, brezza da ponente puntùn, pontone pupa, poppa di un’imbarcazione purpéira, polpara, attrezzo per la pesca dei polpi, formato da una bacchetta di rame infilata attraverso un grosso tappo da damigiana. Si lega attorno alla parte inferiore del tappo una serie di robusti ami con la punta verso l’alto. Sulla bacchetta che esce dalla parte superiore, si lega un pesce e su quello inferiore un piombo che faccia scorrere il tappo sul fondo marino, mentre un rematore spinge adagio la barca R radassa da zin, per raccogliere i ricci di mare radé, nasse collegate tra loro con un cavo radéu, carico di botti che erano scaricate in mare dai velieri e tirati sulla spiaggia con argani ré gianca, rete colma di pesce ré in bandu, rete poco tesa Rébossu, improvvisa mareggiata da Scirocco prodotta dalle onde del Libeccio che passano al largo régantà, frenare la barca con i remi régatà, gareggiare in barca résaca, risacca résca, lisca di pesce réssaglià, retata con rete da lancio tonda réssàgliu, sparviere, rete da lancio di forma rotonda réssöra, rissöra, piccola sciabica con corde d’èrba réundà (arc.), il girare in bando della nave ancorata ridà, arridare, dare la tensione voluta alle manovre dormienti di un veliero riga da marina, orizzonte ripa (arc.), agglomerato di case in riva al mare ripa, scalino sul fondo del mare röa de prua, dritto di prua röa de pupa, dritto di poppa röu d’a funtana, ribollimento circolare alla superficie del mare, in corrispondenza del getto d’acqua dolce della sorgente sottomarina che sgorga a 700 metri dalla costa e a 39 metri di profondità, dagli anfratti di una caverna. Il suo getto è di circa 100 litri al secondo. (Polla “Rovereto” della Mortola) rümà, frugare il fondo marino con una rete da pesca rundà d’a lüna, plenilunio S sandulìn, sandolino, barca a fondo piatto, lunga 4 m. e larga 0,60 con prua e poppa a punta. Trasportava due persone e si manovrava con un solo remo a due pale sarmùira, salamoia sarpà, 1 salpare 2 ricuperare ancora, reti, nasse sarpéléira, piccola rete per la pesca delle salpe sarvamentu, salvataggio sarziüra brüxà, rammendo della rete fatto senza nodi sarziüra cüxia, rammendo della rete completo di nodi sarzùn, fascia di rete per rafforzare gli orli della rete da pesca sàssura, gottazza savura, zavorra sburinada, spruzzo salmastro scabéciu, pesce marinato scafa, scoglio piatto con rientranza nella parte inferiore scangià a tenta, cambiare colore. Particolare metodo di difesa del polpo e della seppia, con produzione di strisce e macchie mimetiche che ingannano l’assalitore scarela, scala/barella usata per il trasporto delle reti scarin, punto dove tocca la barca quando giunge a riva scciancùn, strappo del pesce che abbocca scciüma, 1 schiuma 2 spuma del mare schermèira, scalmiera schermotu, scalmotto schermu, scalmo scîà, remare col viso verso prua sciàbega, sciàvega, sciabica. Rete formata da due strisce di rete tenute verticali nell’acqua da sugheri nella parte superiore e da piombi in quella inferiore, che finiscono nel sacco. La sciabica si cala col gozzo circondando un’area di mare e poi si tira da terra in modo che strisci sul fondo, forzando i pesci ad entrare nel sacco sciabeghela, sciabica piccola sciamina, branco di pesci sciaminà, sciamare scipe, nave goletta scirocàda, vento forte da Scirocco Sciròcu, Scirocco sciüpioti, nuvole che annunciano l’arrivo del Ponente sciusci, spiracolo, fessura attraverso la quale l’acqua accede alla laringe nei pesci squaliformi scua, aletta antirollio Scüglieti, località “Scoglietti” scuna, brigantino goletta scurabucui, pesciolini intorno all’amo scüru de lüna, luna nuova, momento propizio alla pesca secagnu, secca di scogli vicino alla spiaggia secu, parte superiore di uno scoglio sommerso sghigliùn, approdo d’alaggio sgureze, punte di giunco sull’orlo dell’imbuto della nassa spandelina, cesta piatta per i pesci spégliu de prua, de pupa, specchio di prora, di poppa spérùga (arc.), località marina con grotta spéssi, binda, sezione superiore della sciabica spiunetu, parte superiore del sacco della sciabica, formata da una rete più leggera sprufundà, inabissare spruin, spruzzo nebulizzato di un’onda stamenàira, staminale, ordinata laterale della barca Stelùn, Vespero, stella della sera stentissu, afa stera, stella marina stèrburin, acqua torbida stèrburu, torbido stranguragàti, pesci spinosi strépu, stropu, stroppo, laccio che fissa il remo allo schermo stria e lendera, strega e uovo di pidocchio, sono nomi dati in senso dispregiativo alle piccole suacie, la cui cattura era considerata dai pescatori di malaugurio per la giornata di pesca süssacapele, lampreda marina. Il nome dialettale indica succhia pece. Il nome è nato perché le lamprede si attaccavano, in primavera, allo scafo sommerso dei velieri, calafatato con la pece. Le lamprede usavano istintivamente questo mezzo di trasporto per raggiungere località vicine a quelle di un fiume, che riconoscevano per la presenza di acqua dolce, dato che per la loro riproduzione risalivano i fiumi, come fanno i salmoni T tàglia, paranco tambüciu, boccaporto invetriato tambürelu de prua, de pupa, tamburo di prua, di poppa tartanùn, tartanone, sciabica fatta con corde vegetali tassùn, scoglio sommerso ricoperto d’alghe tegnüa, scoglio sottomarino che trattiene le reti tenàglie, pinze dei crostacei tenta, sostanza ottenuta dalla bollitura della corteccia di pino polverizzata per la impermeabilizzazione e tintura delle reti da pesca tersairöi, terzaroli, legacci per ridurre la velatura tesà e scote, tesare i cavi della vela per spianarla testa d’ase, caviglione tòura de l’inçenta, incinta della barca traita de ma, susseguirsi di una serie di cavalloni che si infrangono sulla spiaggia, ai quali fa seguito un breve periodo di relativa calma di mare tramuntana, vento di tramontana trémaru cun a bugaira, rete maritata trémaru, tramaglio (rete) tréna de fundu, lenza di fondo tréna in sce l’àiga, traina di superficie con la lenza trainata e armata con uno o più ami trévu, trevo, grande vela quadra, la più bassa degli alberi di trinchetto e di maestra trùca, collare scorrevole che tiene il pennone applicato all’albero tutanéira, attrezzo per la pesca del calamaro. Ė formato da un cerchio di punte d’acciaio divaricate, sopra le quali si lega, ad una bacchetta di rame, un pesce di colore argenteo, oppure una fetta di lardo bianco e sopra una lenza di nylon robusto, che si cala da una barca leggermente illuminata, tirando poi rapidamente il calamaro quando è agganciato. U u ferru u ciàsa, àncora che ara il fondo u Procida, filo di Procida (lenza) unda, onda V vàira, fondale in prevalenza sabbioso, il cui colore varia qua e là, per la presenza di macchie scure degli scogli (tassui) ricoperti di alghe vairùn, alga trita in decomposizione sul fondo del mare vapuretu, peschereccio varà, varare varu, varo ventatèrra, brezza da terra, tramontana ventixö’, 1 venticello 2 brezza 3 refolo ventràme, interiora di pesce ventresca, ventre di tonno ventu, vento ventùn, venticello veraixu, vuole dire autentico, è usato per indicare alcune specie di pesci in contrapposizione con altre specie simili dette bastarde vin navegau, vin de scuna, vino dalla Calabria trasportato con i “barchi béstia”. Le botti erano scaricate in mare e tirate a secco sulla spiaggia di Marina San Giuseppe vulantina, rete che pesca in verticale con i sugheri a pelo d’acqua, utilizzata per la pesca ai muggini in transito Z zinà, divisione fra la superficie marina increspata dal vento e quella liscia di calma zineira, rete per ricci di mare zirùn, girone, parte del remo U gussu Suoni e grafia del dialetto ventimigliese La grafia, usata localmente per la trascrizione del dialetto, corrisponde, in generale, per i suoni che sono comuni, a quella in uso nell’italiano letterario. Ci limiteremo perciò ad illustrare la pronuncia e la trascrizione dei suoni che non esistono in italiano e il diverso uso d’alcuni segni ortografici. çç ha il suono di s sorda es. çena, garçuna, giüstiçia xx ha il suono della j francese es. bàixu, cruxe, grixu öö ha il suono della eu francese řř singolo fra due vocali ha un suono tra r e l es. cařà, pařente rr in altri casi come l’r italiano es. ratu, pèrsegu, stropu rrrr si usa per indicare il suono di r singolo italiano fra due vocali es. carru, arrubatasse ss tra due vocali è sempre sonoro es. rösa, cosa, françese ad eccezione del pronome se riflessivo, che è sordo es. ratelasse, bagnasse sscccc si pronuncia s sordo + c palatale es. scciümaiřa, scciancuřelu üü ha il suono della u francese es. mü, refrescüme zz si pronuncia s sonoro come in francese es. zizuřa, inzegnu, zeřu GLOSSARIO U nostru parlà A abeglia, ava acubiasse agiaixu aguglian agüssu anciua anghila angö apreixàu aragna aragna de fundu aragnùn aragusta aràu arbinà arçela arega arena aresca arete areu arpeta ase astracau atrassi audù axèrtu ape accoppiarsi barra del timone spinarolo imperiale aguzzo acciuga anguilla ramarro apprezzato tracina dragone tracina ragno tracina vipera aragosta aratro alveare vongola alga (Posidonia oceanica) sabbia lisca pinne ariete, montone arpionello asino spiaggiato attrezzi odore sgombro B babarota babarotu d’aiga babarotu d’ê röse babarotu d’u cornu bagiu barbine barbu barcheta barcu a vera barré barrì bassa-basseta batinela bavecura bavusa bavusa bebin, bebina ragno ditisco cetonia dorata scarabeo rinoceronte rospo barbigli dei pesci barbo sciarrano scrittura nave a vela guadino a doppio manico barile lucciola pesce torpedine bavosa limaccia pinarolo fungo tacchino, tacchina becu bega belin de ma belura biscia bisciabornia bisciacoca brancüa bresca brüscu bucun büdegu bugliabasciu bulentin buregu caprone bruco oloturia donnola colubro orbettino tartaruga grancevola comune favo arnia conica di paglia boccone lofio martino zuppa di pesce bolentino, lenza da fondo arnia naturale in un tronco cavo C cagnö camusciu, camùne can can gregu cana capela capriö capun cardelin cassairixe o sairixe cana pe’ pescà i luvassi cavalu cavalu marin çeira cianela ciaza cicuné çigara ciò ciossa ciü di cöfanu crava crava muta craveu crou cüaghe cuchetu cücu cugömaru grillotalpa e ghiozzo di fiume camoscio cane paguro canna medusa capriolo scorfano rosso cardellino canna per la pesca al branzino cavallo ippocampo cera piatta spiaggia alborella cicala e cicala di mare assiolo chioccia cioè pesce cappone, gallinella capra idrometra e capra senza corna capretto corvo covarci bozzolo del baco da seta cuculo Maurolicus muelleri, cetriolo cunchiglia cuniglieira cunigliu curalu conchiglia conigliera coniglio corallo D dentixu derfin diu vermelin dritu de prua, de pupa drüu dugia dügu düguban dentice delfino dito mignolo dritto di prora, di poppa sodo doppia barbagianni e gufo reale astice F farchetu ferrassa frenghelu fritüra frixùna fuin fümela furmigura fusciüna gagliun gagliurau galu gatu gatubardu gatüssu gavedan geva de pauta ghidagiu ghimbaru ghimbaru russu gì giabösa giacumineta gianchetà giancheti giassu giauneta gnacara gögna grilassa grilu grillo canterino granchio granchio marino comune granciporo insieme di crostacei lodola gomitolo grongo gozzo I imbriagu inçenta intöscegà, intüscegà pesce cappone incinta della barca intossicata, avvelenata L falco pastinaca comune fringuello frittura gallina faraona faina femmina formica fiocina G gaglina gaglineta d’u Bambin gaglineta d’u Scignù gagliotu grilu cantairö grita grita d’arenin grita perusa gritagiu griveira grumiscelu grungu gussu gallina coccinella coccinella galioto, pesche che vive nell’oloturia capitone screaziato gallo gatto gattopardo gattuccio cavedano zolla di fango transumanza gambero gambero rosso ghiro lepre marina mantide religiosa rete per pescare i bianchetti bianchetti strame giallina nacchera branchia cavalletta grillo labrena lami lampa lampara lau lensa lepegu lerfu levre lona lügaru luira lümassa lümassa cu’a grita lümassa cu’e spine lümassa d’a crena luvassu luvu luvu çervé lüxerna lüxerna de scögliu geco ami lampada lampara lato lenza muco labbro lepre laghetto lucherino lontra chiocciola paguro murice murice troncato branzino lupo lince cernia cernia nera M machetu macia magnai manate marmota martura mascciu mautun ména mèrlu merlüssu mignin mòlu mü, müra müà pasta di acciughe macchia bachi della seta reta da posta per acciughe marmotta martora maschio montone specie merlo merluzzo gattino molle mulo, mula mutare murena murmura murru murtura musaru lerfan musca muscardin muscassu muscìn musculu musculu perusu murena mormora muso mirto cefalo chelone mosca moscardino moscone moscerino muscolo, cozza, mitilo mitilo peloso N narixe naselu nassa ninsöra nöitura narice nasello nassa nocciola pesce civetta O oca ostrega òuca oca ostrica gabbiano reale P pagliö pansa papura para d’u remu paramiti parasine parpagliöra parpagliun d’a nöte passura pastürà patata patela pauta pegura pelegrina perà pernacia pesca pesciotu pesciu can pesciu preve pesciu San Pé pesciu spa pesciu vuravù picu pignurin pinairö pistùn pagliolo pancia anatra pala del remo palamiti sardine giovani farfalla falena passero pascolare patata patella fango pecora capa santa radura parte sporgente del dritto di prua di una barca pesca pesciolino pesce cane pesce prete pesce San Pietro pesce spada pesce volante picchio novellame di zerri e boghe pinarolo libellula porcu porcu sarvaigu porcuspin prieta pulin purpu putine maiale cinghiale riccio pietrolina pulcino polpo novellame di sardina R rabuin raina rairüra rascassa rasteghelu ratapena ratin ratu ratu da cundütu raza ré rebissu ressagliu robamola rubatabuse ruché rumbu rundura russignö scarafaggio rana radura scorfano attinia pipistrello topolino topo ratto razza rete pettirosso sparviere, rete da lancio insieme di molluschi scarabeo stercorario labro pavone rombo rondine usignuolo S s’inçenze salabru saragu sardena sàssura sberru sbrilante scaglia scairu scampu scciümaira schermeira schermu sciabega sciorta sciügu d’e sciure sciüpia scögliu scua scuirö scüraboschi scurpiun serpa serreta si circonda guadino sargo sardina gottazza sargo anulare e rondone brillante scaglia pesce squadro scampo fiume scalmiera schermo sciabica gregge nettare dei fiori seppia scoglio ascosa scoiattolo cervo volante scorpione biscia marangone, marzaiola, smergo minore sgurbia sinsara sola souma sparavei spipura stagiu stamenaira stera de marina stercuragiu stramüandu strépu, stropu strünelu subachin sücairö süpa suralu survat süssacapele lucertola zanzara sogliola somara sparvieri pispola stalla staminale stella marina concimazione dei terreni da parte delle greggi nella transumanza spostando stroppo stornello pulcinella di mare falena zuppa sugarello propoli novellame di sugherello T taglia o lavù tanua tarantura tarpa tartanun tartüca tasciu témulu teragnà testanegra tesuirete timùn paranco cantarella scorpione talpa tartanone rete tartaruga tasso temolo ragnatela capinera forficula timone totanu tradiçiun treglia treglia barbina treglia veraixa tremaru trüta tunetu tunu turlu tutanassa calamaro tradizione triglia triglia di fango triglia di scoglio tramaglio rete trota tonnetto tonno tordo e tordo di mare totano U uchin umbrina urada gabbianello ombrina orata V vaca verdun vermu vespa vespassu viscusu vitelu vurpe vacca, mucca verdone lombrico vespa bombo viscido vitello volpe Z zèrru zigurela zin zirùn zerro donzella riccio di mare girone del remo Feniu de stampà int’u mese de zenà 2013 a Ventemiglia da Enricu Malan U nostru parlà Passa u tempu, scangia a vita,/ scangia e gente int’a çità, ma pe’ e strade, inte biteghe / e int’e ciasse d’i paisi senté ancu u nostru parlà./ L’é mil’ani ch’u se parla, l’é mil’ani e u nu vö möire,/ ma savé, fa bèlu dì: u parlà u l’é cume in arburu,/ cume in arburu d’auriva che ti u tagli e ti u capuli,/ ma u ven turna ancù a burrì. (da I Nenari di Renzo Villa)
Documenti analoghi
Circolo Pescatori “ Balin” A cursa di pesci in bicicleta Viale
“Giulain” per tanti anni. Autore “Brea”
G.B. Carniglia scultore e pittore Sestrese