ARHIVA\noii martiri
Transcript
ARHIVA\noii martiri
Pătimirea Mucenicilor lui Hristos din Cetatea Bagdadului, masacraţi în Biserică de islamici, la 31 octombrie 2010. NOSTRA SIGNORA DEL MASSACRO articolo scritto da Marco Pedersini e pubblicato dal giornale “Il Foglio” del 30 novembre 2010. Raghada al-Wafi cammina spedita per le vie del quartiere Karrada, sulla sponda del Tigri che guarda il cuore corazzato di Baghdad, la Green Zone. La accompagna suo marito, è contenta, sorride. È domenica 31 ottobre e hanno una bella notizia da portare a padre Thair Abdallah, il giovane prete che li ha uniti in matrimonio: Raghada aspetta un bambino. Vanno verso Nostra Signora del Perpetuo Soccorso, la grande chiesa siro-cattolica del quartiere, sul cui ingresso veglia una grande croce. Alla messa della domenica pomeriggio ci sono duecento fedeli, comprese una famiglia caldea e una ortodossa. Padre Wasim confessa vicino all’ingresso, all’ombra delle massicce porte di legno. Un confratello, l’anziano padre Rafael Qusaimi, sta dando le ultime istruzioni al coro prima della celebrazione. Inizia il canto e padre Thair sbuca alla destra dell’abside, diretto a passi svelti verso l’altare. Nell’anno liturgico siro-cattolico, è la domenica della dedicazione. Una voce fa risuonare le letture. Lettera agli Ebrei 8, 1-12, che cita il profeta Geremia: “Ecco vengono giorni, dice il Signore, quando io concluderò un'alleanza nuova con la casa d’Israele e con la casa di Giuda... Porrò le mie leggi nella loro mente e le imprimerò nei loro cuori; sarò il loro Dio ed essi saranno il mio popolo”. Vangelo di Matteo 16, 13-20: “Voi chi dite che io sia? Rispose Simon Pietro: Tu sei il Cristo, il Figlio del Dio vivente. E Gesù gli disse: Beato sei tu, Simone, figlio di Giona, perché né carne né sangue te lo hanno rivelato, ma il Padre mio che è nei cieli. E io a te dico: tu sei Pietro e su questa pietra edificherò la mia Chiesa e le potenze degli inferi non prevarranno su di essa”. Sono le cinque e un quarto e padre Thair sta per finire l'omelia, quando fuori dalla chiesa una raffica di mitra rompe il silenzio. Il sacerdote prova a tranquillizzare i fedeli, gli spari non possono che essere rivolti altrove, dice, non c’è nulla da temere, è la normalità in un paese che da anni non ha orecchie che per i rumori della guerra. MAICA DOMNULUI SLAVA ŞI BUCURIA MUCENICILOR articol scris de Marco Pedersini şi publicat de ziarul “Il Foglio” din 30 noiembrie 2010 Traducere: Arhimandrit Doctor STEFAN POPA Raghada al Wafi merge grăbită pe străzile cartierului Karrada, de pe malul Tigrului, de unde se vede inima blindată a Bagdadului – aşa zisa Zona Verde. O însoţeşte soţul său. E mulţumită şi surâde. Este duminică, 31 octombrie şi se duc la Părintele Thair Abdallah, tânărul preot care i-a unit în taina căsătoriei pentru a-i da o frumoasa veste: Raghada aşteaptă un copil! Merg la Biserica închinată Maicii Domnului a Veşnicului Ajutor, marea catedrală catolică de rit sirian, la intrarea căreia străjuieşte o mare cruce. La Liturghia de duminică după-amiază sunt adunaţi două sute de credincioşi, între care şi o familie de creştini caldei şi una de creştini ortodoxi. Părintele Wasim spovedeşte în apropierea intrării, la adăpostul masivelor uşi de lemn. Un altul, bătrânul preot Rafael Qusaimi dă corului ultimele directive înainte de Slujbă. Corul începe să cânte şi din dreapta absidei apare Părintele Thair, care se îndreptă cu paşi repezi către Altar. În calendarul bisericesc siriac se prăznuia “Duminica Dedicării”. O voce face să răsune citirile de la Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, capitolul VIII, versetele 1-12, care îl citează pe Profetul Ieremia şi unde se spune: “Ci Dumnezeu îi mustră şi le zice: "Iată vin zile, zice Domnul, când voi face, cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda, testament nou, ..... Pune-voi legile Mele în cugetul lor şi în inima lor le voi scrie, şi voi fi lor Dumnezeu şi ei vor fi poporul Meu”. Evanghelia duminicala este de la Matei XVI, 13-20, unde se spune: “Şi le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt? 16. Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. 17. Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri. 18. Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui”. Era ora cinci şi un sfert şi Părintele Thair tocmai sfârşea omilia, când din afara bisericii o rafală de mitralieră întrerupse liniştea. Preotul încercă să-i liniştească pe credincioşi zicându-le că focurile de armă erau îndreptate către altcineva, că nu au de ce să se teamă, că e ceva normal într-o ţară unde de ani de zile se aud zgomotele războiului. Comunitatea Ortodoxă Română, Viale Giorgio Morandi, 84, 00155 – Roma Telefon 06-2283567, 06-9784.3178 pag 1 Pătimirea Mucenicilor lui Hristos din Cetatea Bagdadului, masacraţi în Biserică de islamici, la 31 octombrie 2010. Ma la sparatoria continua e poi ecco una forte esplosione, vicino al portone della chiesa. I fedeli sono terrorizzati, vorrebbero scappare ma non c’è via di fuga. “Alziamoci, preghiamo insieme”, insiste padre Thair. Non può saperlo, ma a pochi passi dalla chiesa c’è un commando armato che sta dando l'assalto alla sede della Borsa. Una bomba a mano ha ucciso due delle guardie che sorvegliano il palazzo. Le altre guardie hanno risposto al fuoco, ferendo uno degli assalitori, che è trascinato via dai compagni lungo il sagrato della chiesa. I terroristi indietreggiano con i mitra spianati, con le spalle alla facciata, e uno di loro innesca l’esplosivo con cui hanno riempito la jeep Cherokee nera piazzata davanti alla chiesa. La jeep scoppia in una nuvola di polvere e le guardie di sicurezza sono disorientate. Credono di aver appena respinto un attacco alla Borsa e invece questo è stato solo un diversivo, per un attacco di scala ben maggiore. Padre Wasim cerca di tenere chiuso il portone di legno della chiesa, ma è buttato indietro dal commando di uomini armati, che irrompono a volto scoperto, con l’uniforme dell’esercito iracheno: un inganno classico del repertorio jihadista. In fondo alla chiesa, dietro all’altare, gli altri due preti stanno spingendo più fedeli possibile verso la sacrestia, per ripararli dall’attacco. “Lasciate stare loro, prendete me!”, grida padre Wasim, che riceve subito una pallottola in pieno petto. Quello che lo ferisce non sa nemmeno a chi spara. Il sacerdote stringe le mani al petto e l’uomo si gira verso il compagno che gli sta al fianco: “Questo chi è?”. “È un prete”, risponde l’altro, e scarica una raffica sull’agonizzante padre Wasim. “Lasciateli stare, prendete me!”, grida anche padre Thair dall’altare. Anche lui è finito in un istante e muore tra le braccia incredule di sua madre. Padre Rafael è riuscito a spingere nella sacrestia, alla destra dell’altare, una settantina di fedeli prima che i terroristi si scaglino contro la porta. Questa resiste ma gli assalitori trovano un’alternativa: la stanza ha un finestrino senza vetri, in alto, che dà sull’esterno, e lanciar dentro da lì qualche bomba a mano è un gioco per i giovani carnefici. Dar focurile continuau şi apoi, iată, se auzi o puternică explozie, chiar lângă uşa Bisericii. Credincioşii sunt terorizaţi, ar vrea sa scape dar nu mai e cale de fugă. “Să ne ridicăm şi să ne rugăm împreună” insistă Părintele Thair. Nu avea de unde să ştie că la doar câţiva paşi de Biserică, un grup terorist înarmat lua cu asalt cladirea Bursei. O grenadă ucise doi dintre gardienii care păzeau clădirea. Celalţi gardieni au răspuns la foc rănind pe unul dintre atacatori, care e tîrât pe scările Bisericii. Teroriştii se retrag cu mitralierele gata să tragă, cu spatele la faţadă şi unul din ei detonează explozivul cu care umpluseră un jeep Cherokee de culoare neagră parcat în faţa Bisericii. Jeepul explodează într-un nor de pulbere dezorientind gărzile. Ei cred că tocmai au respins un atac împotriva Bursei, dar de fapt acesta era numai o diversiune pentru un alt atac de o gravitate şi mai mare. Padre Wasim încearcă să ţină închisă poarta cea mare de lemn a Bisericii, dar este aruncat îndărăt de comandoul oamenilor înarmaţi care fac irupţie înauntru având feţele acoperite şi purtând uniforme ale armatei irachiene: o clasică înşelăciune tipică jihadului. În spatele altarului, ceilalţi doi preoţi împing cât mai mulţi oameni în sacristie spre a-i proteja de atac. “Lăsaţi-i pe ei in pace şi luaţi-mă pe mine!” strigă Părintele Wasim care primi imediat un glonţ drept în piept. Cel care l-a rănit nu ştia nici măcar în cine trage. Preotul îşi strânse pieptul cu mâinile iar omul se întoarse către tovarăşul care îi sta alături: “Dar ăsta cine mai e?”. “Este un preot” răspunse acesta descărcând o rafală de mitralieră în Padre Wasim care era de acum în agonie. “Lăsaţi-i în pace, luaţi-mă pe mine!”, strigă şi Padre Thair din Altar. Şi el este imediat lichidat şi moare în braţele mamei sale căreia nu-i venea să creadă cele ce se petreceau. Părintele Rafael a reuşit să adune în sacristia din dreapta altarului vre-o şaptezeci de credincioşi până când teroriştii se dezlănţuiră împotriva uşii. Aceasta rezistă dar asaltatorii găsiră o alternativă: undeva deasupra, camera avea o ferestruică fără geamuri care dădea către exterior şi fu doar o joacă pentru tinerii călăi ca prin ea sa arunce înăuntru cîteva grenade. Comunitatea Ortodoxă Română, Viale Giorgio Morandi, 84, 00155 – Roma Telefon 06-2283567, 06-9784.3178 pag 2 Pătimirea Mucenicilor lui Hristos din Cetatea Bagdadului, masacraţi în Biserică de islamici, la 31 octombrie 2010. La scheggia di una granata colpisce padre Rafael, ferendolo gravemente all’addome. Altri vengono colpiti dai proiettili che perforano la porta. Una donna chiude il figlio di cinque mesi in un cassetto, salvandolo dall’attacco. Schijele unei grenade îl loviră în abdomen pe Părintele Rafael, rănindu-l grav. Alţii sunt loviţi de gloanţele trase prin uşă. O femeie îşi băgă fiul de cinci luni într-un sertar salvându-l de la atac. La madre di padre Thair non può saperlo, ma sta per perdere anche l’altro suo figlio, che l’aveva accompagnata a messa. I terroristi fanno sdraiare tutti a terra, tranne i maschi giovani. Questi devono restare in piedi. Ad uno ad uno li abbattono. Mama Părintelui Thair nu putea să ştie dar tocmai era pe punctul de a-şi pierde şi celălalt fiu al său, care o însoţise la Biserică. Teroristii îi intind pe toţi la pământ în afară de barbaţii tineri, pe care îi ucid unul câte unul. * Non fosse per il colore sabbiato, le architetture pulite di Nostra Signora del Perpetuo Soccorso sembrerebbero installazioni aliene rispetto ai monotoni palazzi attorno. L'imponente croce sopra la facciata svetta tra le case basse, ricordo di un tempo in cui Baghdad era una città multiculturale che accoglieva gente da tutto l’Iraq. Il Tigri avvolge il quartiere di Karrada su tre lati, facendolo diventare una penisola musulmana sciita a forte presenza cristiana, nel cuore della città. Per arrivare dalla Green Zone basta attraversare il fiume, ma le forze speciali irachene raggiungono la chiesa solo alle 6 di sera, quarantacinque minuti dopo l’attacco. Nel frattempo, all'interno, il commando armato tiene in ostaggio i sopravvissuti e impone il silenzio sparando al primo segno di movimento. Tra i jihadisti almeno tre sono ragazzini, tra i quattordici e i quindici anni. Ognuno veste una cintura esplosiva – con sfere di metallo per aumentare il potenziale letale – e dispone di mitra e bombe a mano. Il governo dirà poi che erano cinque, non dell'Iraq, e che sono morti durante l’attacco. La prova schiacciante della loro provenienza da fuori sarebbero i cinque passaporti (tre yemeniti e due egiziani) trovati tra le macerie, ripulite il giorno dopo in tutta fretta mentre l’esercito blindava l’ingresso delle chiesa perché nessuno potesse vedere lo scempio. I testimoni confermano che gli assalitori non parlavano dialetti iracheni, ma l’arabo classico che si usa tra arabi di nazionalità diverse. Stando all'accento, sicuramente c’erano egiziani e anche un siriano. Dacă nu ar fi fost tencuită în culoarea nisipului, Biserica Maicii Domnului Veşnic Ajutătoarea ar părea o construcţie străină faţă de monotonele clădiri din jur. Crucea impunătoare de pe culmea faţadei domină totul pe deasupra caselor mici care înconjoară Biserica, evocând parcă un timp pe când Bagdadul era o cetate multi culturală şi primitoare pentru oamenii din tot Iraqul. Fluviul Tigrul înconjoară din trei părţi cartierul Karrada, făcându-l să devină o peninsulă locuită de musulmani şiiţi cu o puternică prezenţă creştină, chiar in inima cetăţii. Pentru a ajunge aici din Zona Verde este de ajuns să treci fluviul, dar forţele speciale irachiene au ajuns aici de abia la orele şase seara, la 45 de minute după atac. Între timp, înăuntru, comandoul armat luase ca ostatici pe supravieţuitori, impunând liniştea şi tragând la orice minimă mişcare. Între jihadişti cel puţin trei sunt băieţi de 14 sau 15 ani. Fiecare este încins cu o centură explozivă – cu bile metalice pentru a mări puterea de ucidere – dispunând de o mitralieră şi de grenade. Guvernul va declara apoi că erau cinci, că nu erau din Iraq şi că au murit în timpul atacului. Proba zdrobitoare a originii lor din afară ar fi fost cinci paşapoarte (trei yemenite şi două egiptene) găsite printre ruinele îndepărtate chiar de a doua zi sub paza armatei care blinda intrarea în Biserică pentru ca nimeni să nu vadă profanarea. Martorii au confirmat că atacatorii nu vorbeau vreun dialect irachian ci araba clasică care se foloseşte între arabii de naţionalităţi diverse. După accent, cu siguranţă erau printre ei egipteni şi un sirian. Comunitatea Ortodoxă Română, Viale Giorgio Morandi, 84, 00155 – Roma Telefon 06-2283567, 06-9784.3178 pag 3 Pătimirea Mucenicilor lui Hristos din Cetatea Bagdadului, masacraţi în Biserică de islamici, la 31 octombrie 2010. È un particolare rilevante, visto che la strategia di al Qaida in Iraq è comandata dalle zone a cavallo del confine siriano, dove operano capi terroristi come Abu Khalaf, il comandante militare da poco ucciso, e il grande loro ideologo, lo “sceicco” settantenne Issa al Masri. Issa, che in arabo vuol dire Gesù. Acesta este un amănunt semnificativ dat fiind că strategia organizaţiei “Al Qaida” în Iraq este dirijată din zonele de la frontiera cu Siria, unde operează căpeteniile teroriste precum Abu Khalaf, comandant militar ucis cu puţin timp în urmă şi “marele” ideolog “şeicul” Issa al Massri în vârstă de şaptezeci de ani. Issa în arabă înseamnă Iisus. I racconti dei testimoni, però, parlano di otto persone e di almeno un altro che comandava le operazioni dalla terrazza che circonda il tetto della chiesa. Forse sono stati ancora di più, a giudicare dall’operazione con cui quasi un mese dopo, sabato 27 novembre, le forze di sicurezza irachene hanno arrestato una cellula di al Qaida nel quartiere di al Mansour, a Baghdad: dodici uomini, con materiale tossico e sei tonnellate di esplosivo, i quali hanno confessato di aver avuto parte nell’attacco alla chiesa. Il piano iniziale doveva essere diverso: facendo irruzione, il commando jihadista portava con sé quattro valigie di esplosivo, che sarebbero dovute esplodere attorno al perimetro della chiesa, per farla crollare uccidendo tutti i duecento fedeli presenti alla messa domenicale. Per quale motivo le cose non siano andate così è un segreto che i cinque terroristi si sono portati nella tomba, o forse è sepolto nella mente dello sconosciuto in abiti civili che un guardiano giura di aver visto uscire dalla scuola adiacente alla chiesa. I sopravvissuti raccontano che verso la metà dell'assalto uno dei terroristi chiamò qualcuno all’esterno con un walkie talkie. “Abbiamo finito i proiettili, cosa facciamo?”. Un ordine veloce, con un esito sinistro: “Va bene, allora da adesso usiamo le bombe”. Relatările martorilor însă vorbesc despre opt persoane şi de cel puţin un altul care comanda operaţiunile de pe terasa care se află pe acoperişul Bisericii. Poate au fost şi mai mulţi dacă judecăm după acţiunea forţelor de securitate irachiene în urma căreia după aproape o lună, la 27 noiembrie 2010, au arestat o celulă “Al Qaida” în cartierul Al Mansour din Bagdad. Aceasta era compusă din 12 oameni, dotaţi cu arme chimice şi cu şase tone de explozibil. Aceşti oameni au mărturisit că au luat parte la atacul împotriva Bisericii. Planul iniţial trebuia să fie divers: făcând irupţie în Biserică, comandoul jihadist aducea cu sine patru valize de explozibil, care ar fi trebuit să explodeze din interiorul Bisericii pentru a o face să se prăbuşească şi să-i ucidă pe toţi cei două sute de credincioşi prezenţi la Liturghia Duminicală. Pentru care motiv lucrurile nu s-au petrecut altfel decât fusese prevăzut iniţial e un secret pe care cei cinci terorişti l-au dus cu ei în mormânt sau poate este tăinuit în mintea necunoscutului care – îmbrăcat în haine civile - a fost văzut de un gardian ieşind din şcoala alăturată Bisericii. Supravieţuitorii au povestit că pe la jumătatea asaltului unul din teorişti chemă printr-un walkie talkie pe cineva din exterior, zicând “Am terminat gloanţele, ce facem acum?”. Urmă un ordin rapid, cu sinistre consecinţe: “Bine, de acum folosim bombele”. Dentro la chiesa, mentre tengono in ostaggio i fedeli, i terroristi si mostrano stranamente al sicuro, nonostante l’assedio dell’esercito iracheno e il ronzio sordo degli elicotteri americani che controllano la situazione dall’alto. Sono talmente a loro agio da concedersi prima il maghrib, la preghiera del pomeriggio, e poi l’ishà, quella della sera, in mezzo ai corpi delle loro vittime. Înăuntrul Bisericii, în timp ce luau ca ostatici pe credincioşii creştini, teroriştii – în mod straniu – se simţeau în siguranţă, cu tot asediul armatei irachiene şi cu tot zumzăitul surd al elicopterelor americane care controlau situaţia de la înălţime. Se simţeau atât de în largul lor încât - printre trupurile neînsufleţite ale victimelor lor - şi-au făcut rugăciunea de după amiază, zisă “maghrib” şi pe cea de seara, zisă “isha”. Comunitatea Ortodoxă Română, Viale Giorgio Morandi, 84, 00155 – Roma Telefon 06-2283567, 06-9784.3178 pag 4 Pătimirea Mucenicilor lui Hristos din Cetatea Bagdadului, masacraţi în Biserică de islamici, la 31 octombrie 2010. Le forze irachene, all’esterno, aspettano non si sa cosa, perché è chiaro a tutti che non ci sarà alcuna offerta di mediazione, da nessuna delle due parti. Un dipendente laico della curia di Baghdad che si è precipitato sul luogo dell’assedio cerca di rendersi utile. È determinato, vuole mettere a frutto la sua conoscenza dettagliata della pianta dell’edificio per sbloccare la situazione. Ma appena prova a offrire il suo aiuto ai militari, ottiene soltanto un secco “questo è affar nostro, vattene via”. I soldati respingono bruscamente anche un uomo che li implora di fare qualcosa per salvare sua moglie e i suoi due figli, un ragazzo e una ragazza, in ostaggio dentro la chiesa. Lo stallo dura quasi tre ore. * Cala la sera. I muri di Nostra Signora del Perpetuo Soccorso si arrossano, per poi sfumare verso il nero. L’assedio resta sospeso in un tramonto irreale, reso torbido dalla foschia, per tutto il tempo che corre dall’arrivo dell’esercito iracheno al blitz finale per provare a liberare gli ostaggi. Spari intermittenti rompono il silenzio, a scandire il ritmo del confronto a distanza. Nessuna delle due parti studia l’altra: si attende finché non sarà venuto il momento di recitare il finale già scritto. I terroristi sparano a chiunque afferri un cellulare, come dimostrano le ferite di due ragazze, colpite alla mano e al braccio quando i loro telefonini avevano iniziato a squillare. Sparano al primo rumore sospetto e i bambini che piangono sono uccisi all’istante. Tra i corpi stesi, i morti restano accatastati con i vivi. Una ragazza racconterà: “Un lampadario mi era crollato addosso, bloccandomi il fianco. Avevo le schegge di vetro conficcate nella pelle, il piede di un uomo sulla testa e il corpo di una ragazza che mi premeva sul petto, inondandomi col sangue che colava dalle sue ferite”. Mentre sentiva i proiettili sfiorarla radenti, è riuscita a chiamare la sua famiglia che la aspettava a casa: “Ero certa di morire e volevo salutarli, dire loro per l’ultima volta: vi voglio bene”. Qualcuno del commando spara sulle stufe del riscaldamento, per asfissiare con il loro gas chi è sdraiato nelle vicinanze. La exterior, forţele irachiene, nu se ştie ce mai aşteptau pentru că tuturor le era clar că nu era loc pentru nici o mediere de la nici una din părţi. Un funcţionar laic al Episcopiei din Bagdad s-a prezentat imediat la locul asediului şi încearcă să fie util forţelor armate. Este determinat, vrea să deblocheze situaţia punând la dispoziţie cunoştinţele sale detaliate asupra planului clădirii. Dar de îndată ce încearcă să ofere ajutorul său militarilor, obţine doar un raspuns sec: “aceasta este treaba noastră, du-te de aici”. Soldaţii resping brusc pe un alt bărbat care îi implora să facă ceva pentru salvarea soţiei sale şi a celor doi fii, baiat şi fată, ostatici în Biserică. Inerţia dură aproape trei ore. Se inserează. Zidurile Bisericii mai întâi se înroşesc şi apoi devin negre. Asediul rămâne suspendat într-un apus de soare ireal, tulbure din cauza ceţii, pe tot timpul care s-a scurs între sosirea armatei irachiene şi bliţul final pentru eliberarea ostaticilor. Împuşcături intermitente sfâşie liniştea parcă spre a cadenţa confruntarea de la distanţă. Nici una dintre părţi o pândeşte pe cealaltă; se aşteaptă doar să vină momentul în care fiecare să recite partea sa în finalul deja scris. Teoriştii trag în oricine ia în mână un telefon mobil, după cum demonstrează rănile a două fete împuşcate în mâini şi în braţ. Trag la orice zgomot suspect iar copii care plâng sunt ucişi pe loc. Între corpurile întinse pe jos, morţii sunt la un loc cu cei vii. O fată va povesti apoi: “Căzuse peste mine mine un policandru, blocându-mă dintr-o parte. Aveam cioburi de sticlă înfipte în piele, piciorul unui om pe cap şi corpul unei alte fete mă apăsa pe piept, inundându-mă cu sângele care ii curgea din rănile sale”. În timp ce auzea şuieratul gloanţelor care treceau razant pe lângă ea, a reuşit să apeleze telefonic familia sa, care o aştepta acasă: “Eram sigură că voi muri şi vroiam să îi salut, pentru a le spune lor pentru ultima dată, vă iubesc mult”! Cineva din comandou trase cu arma asupra sobelor de încălzire pentru a-i sufoca cu gazul emanat de ele pe cei întinşi în apropierea lor. Comunitatea Ortodoxă Română, Viale Giorgio Morandi, 84, 00155 – Roma Telefon 06-2283567, 06-9784.3178 pag 5 Pătimirea Mucenicilor lui Hristos din Cetatea Bagdadului, masacraţi în Biserică de islamici, la 31 octombrie 2010. Il crocifisso diventa un bersaglio per i proiettili. I terroristi lo crivellano di colpi – raccontano i sopravvissuti – gridando sprezzanti: “Su, dite a lui di salvarvi!”. E ancora: “Siete infedeli. Siamo qui per vendicare il rogo dei Corani e le donne musulmane messe in carcere in Egitto”. Alludono alla falsa notizia, smentita persino dai Fratelli musulmani ma usata come pretesto da al Qaida per l’offensiva contro i cristiani, secondo cui la Chiesa copta egiziana avrebbe rinchiuso in un convento Camilia Chehata e Wafa Constantine, mogli di due sacerdoti copti, come punizione per la loro conversione all’islam. Crucea din Altar devine ţintă pentru gloanţe. Teoriştii o găureau – povestesc supravieţuitorii - strigând cu dispreţ: “Hai, spuneţi-I să vă salveze!”. Şi iarăşi: “Sunteţi necredincioşi. Suntem aici spre a ne răzbuna pentru rugul făcut din cărţile Coranului şi pentru femeile musulmane închise în puşcărie în Egipt”! Făceau aluzie la falsa ştire, de altfel dezminţită chiar de “Fraţii Musulmani”, dar folosită de Al Qaida ca pretext pentru a justifica ofensiva împotriva creştinilor, conform căreia Biserica Egipteana Coptă ar fi închis într-o mînâstire pe Camilia Chehata şi pe Wafa Constantine, soţiile a doi preoţi creştini de rit copt, drept pedeapsă pentru convertirea lor la Islam. Quando terminano le pallottole, la granata scagliata da un terrorista mette fine anche alla vita di Raghada e del bambino che porta in grembo. Secondo alcuni testimoni, la donna avrebbe trovato la morte abbracciata a forza a uno dei terroristi, che l’avrebbe presa con sé per poi farsi esplodere. Neanche il marito vedrà vivo l’irruzione dell’esercito iracheno, che comincia a caricare compatto dall’ingresso principale della chiesa, ennesima prova d'insipienza di militari impreparati e mal guidati. “I marine sono più intelligenti”, fa notare padre Giorgio Jahola, un sacerdote di Mosul venuto a Roma con i feriti in cura al Policlinico Gemelli. “Tutto il perimetro della chiesa è circondato da finestre, a cui si può facilmente accedere dalle terrazze. Gli ingressi laterali erano solitamente ostruiti da sbarramenti in cemento, ma le autorità li avevano fatti rimuovere proprio nei due giorni precedenti all’attacco. Quindi c’erano altri varchi disponibili”. Când terminară gloanţele, grenada aruncată de unul dintre terorişti puse fine vieţii tinerei Raghada şi copilului pe care ea îl purta în pântece. Conform unor martori, femeia ar fi murit îmbrăţişând forţat pe unul dintre teorişti, care a luat-o în braţe, înainte de a se arunca în aer. Nici măcar soţul ei nu va apuca să vadă intrarea armatei irachiene care compactă forţa de acum intrarea principală în Biserică; este aceasta o alta din nenumăratele probe care atestă nepriceperea şi prostia militarilor irachieni neinstruiţi şi rău comandaţi. “Trupele speciale americane sunt mai inteligente” subliniază Părintele Georgio Jahola, un preot din Mossul, venit la Roma cu răniţii care sunt îngrijiţi la Policlinica Gemelli. “Întregul perimetru al Bisericii are ferestre, la care se poate ajunge cu uşurinţă de pe terase. Intrările laterale erau şi ele libere; de obicei acestea erau inutilizabile datorită unor dale de ciment pe care însă autorităţile le îndepărtaseră chiar cu două zile înaintea atacului. Aşadar erau alte intrări disponibile”. I terroristi erano pronti: avevano già recitato la preghiera del martirio: “Allah è il più grande, Allah è il più grande, non c’è Dio eccetto Allah”. Ed erano decisi a farsi esplodere. Due ci sono riusciti, un terzo è stato bloccato dai militari quando, alle 21.05, hanno staccato la corrente elettrica e una voce ha urlato: “Siamo le forze irachene, alzatevi e state calmi: vi salveremo”. Teroriştii erau pregătiţi: îşi recitaseră deja rugăciunea martiriului: “Allah este Cel mai mare, Allah este Cel mai mare, nu este alt Dumnezeu decât Allah” şi erau decişi să se arunce în aer. Doi dintre ei au reuşit să o facă dar al treilea a fost blocat de militari, care la orele 21'05” au întrerupt curentul electric, au pătruns în Biserică şi o voce a urlat: “Suntem forţele irachiene, ridicaţi-vă şi fiţi calmi: vă vom salva”. Il blitz non sarà ricordato tra i più fulminei della storia: lo scambio di proiettili è durato venti minuti, fino alle 21.25, per liberare la navata della chiesa e la sacrestia. Bliţul nu va fi considerat drept unul dintre cele mai fulminante din istorie, căci schimbul de focuri a mai durat douăzeci de minute, până spre orele 21'25”, când au fost eliberate naosul şi sacristia. Comunitatea Ortodoxă Română, Viale Giorgio Morandi, 84, 00155 – Roma Telefon 06-2283567, 06-9784.3178 pag 6 Pătimirea Mucenicilor lui Hristos din Cetatea Bagdadului, masacraţi în Biserică de islamici, la 31 octombrie 2010. L’accesso alla chiesa è stato successivamente sbarrato e, nel disordine dei soccorsi, i familiari hanno iniziato a correre freneticamente da un ospedale all'altro, nella speranza di trovare i loro cari ancora in vita da qualche parte. Dentro e attorno alla chiesa si sono contati 58 morti, esclusi gli assalitori. Accesul în Biserică a fost apoi blocat şi, în dezordinea acordării asistenţei medicale, membrii familiilor au început să alerge frenetic de la un spital la altul, cu speranţa ca să-şi găsească încă în viaţă pe cei dragi în vre-unul din ele. În interiorul şi în jurul Bisericii au fost numaraţi 58 de morţi, fără a-i socoti pe terorişti. * Trei zile după aceea, marţi, femei îndoliate însoţeau şapte sicrie înfăşurate în drapelul irachian. Ministrul Drepturilor Omului, creştinul Wijdan Mikheil, este prezent la ceremonie dimpreună cu liderul şiit Ammar al Hakim, care are faţa brăzdată de lacrimi. Fumul de tămâie se ridica către cer în timp ce mai bine de şapte sute de persoane salutau sicriele acoperite de flori care încet se îndreptau către altar. Două dintre ele păstrează trupurile preoţilor Thair şi Wasim. Încă puţin şi vor fi înmormântate împreună în cimitirul de sub Biserica lor săracă şi sfâşiată de durere. Tre giorni dopo, martedì, donne vestite di nero accompagnano sette bare avvolte nella bandiera irachena. Il ministro dei diritti umani, il cristiano Wijdan Mikheil, è alla cerimonia assieme al leader politico sciita Ammar al Hakim, che ha il viso rigato dalle lacrime. Il fumo dell’incenso impregna l’aria, mentre più di settecento persone salutano i feretri coperti di fiori che avanzano lentamente verso l’altare. Due di essi custodiscono i corpi di padre Thair e padre Wasim. Ancora qualche istante e saranno sepolti insieme nel cimitero che sta sotto la loro chiesa, povera e straziata. Credinţa şi martiriul lor întăreşte Biserica şi este sămânţa care naşte noi creştini. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Prea Curatei Maicii Tale şi ale preoţilor Tăi Thair şi Wasim dimpreună cu cei 57 de mucenici care au pătimit dimpreună cu dânşii, întoarce-ne pre noi la credinţă îndepărtează-ne de la vieţuirea noastră cea pătimaşă şi păcătoasă, ne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, ca Unicul bun şi de oameni iubitor. Amin! .... fără comentarii .... Sfânta Liturghie pentru pomenirea Mucenicilor în Roma, la 25 novembrie 2010 Creştin din Indonezia - decapitat de islamici şi batjocorit. SALVAŢI CREŞTINII DIN ASIA SI AFRICA! Comunitatea Ortodoxă Română, Viale Giorgio Morandi, 84, 00155 – Roma Telefon 06-2283567, 06-9784.3178 pag 7 Pătimirea Mucenicilor lui Hristos din Cetatea Bagdadului, masacraţi în Biserică de islamici, la 31 octombrie 2010. Bagdad, Iraq, Biserica cu hramul “Maica Domnului Veşnic Ajutătoarea” Bagdad, Iraq, Biserica cu hramul “Maica Domnului Veşnic Ajutătoarea” - Vedere generală Înmormântarea unuia dintre preoţi Biserica devastată Comunitatea Ortodoxă Română, Viale Giorgio Morandi, 84, 00155 – Roma Telefon 06-2283567, 06-9784.3178 pag 8 Pătimirea Mucenicilor lui Hristos din Cetatea Bagdadului, masacraţi în Biserică de islamici, la 31 octombrie 2010. Părintele THAIR Părintele Wasim Părintele Wasim Comunitatea Ortodoxă Română, Viale Giorgio Morandi, 84, 00155 – Roma Telefon 06-2283567, 06-9784.3178 pag 9 Pătimirea Mucenicilor lui Hristos din Cetatea Bagdadului, masacraţi în Biserică de islamici, la 31 octombrie 2010. Comunitatea Ortodoxă Română, Viale Giorgio Morandi, 84, 00155 – Roma Telefon 06-2283567, 06-9784.3178 pag 10
Documenti analoghi
Cum/unde ne găsiţi?
păstrat tradiția și calendarul Bisericesc, totodată
recunoscându-l ca și cap al Bisericii pe Papa de la Roma.
Datorită
acestei
deschideri către Occident,
numeroși studenți au studiat teologia și al...